luni, 6 septembrie 2010

Piatra din desert

Doar o simpla trecere prin a lumii realitate , la inceputul unei noi zile..placuta atingere a rasaritului.
Prin nisip gandurile pierdute imi erau , priveam acest nisip , precum pe cel dintr-o clepsidra , in care amintirile sunt pierdute.
Marea la picioare imi adusese o piatra cu o forma ciudata , imi adusese o inima de piatra , rece , indiferenta , a carei sange inghetat in timp astepta.
Drumul il continuam , cand 2 voci necunoscute auzisem , ma chemau in a negrei mari ape , cu un steag negru indrumandu-ma spre ele.In curand cele 2 fete devenisera cunoscute , si a lor nume il aflasem , simpla socializare.In recea apa simteam cum rasaritul isi termina temporala aparitie , ziua se lasase peste acest taram.
Saluturile de revedere se dadusera , iar spre usuala odihna ma indreptasem.Am ajuns , ochii mi se inchisesera.
Vise ambigue , pline de semne mi se aratau….dar piatra ramasese langa.Alaturi de ea m-am trezit , o noua seara incepuse.
Drumul spre locul de intalnire incepuse , dar era acelasi drum deja cunoscut , ce candva fusese nou.
Cele 2 voci din departare le auzisem , a lor stapi ii vazusem , au sosit.O simpla conversatie incepuse , dar una dintre voci parea mai placuta , a sa poveste cunoscuta era….cu a mea poveste se asemana , dar cu toate ca se asemana , vroiam sa o ascult , vroiam sa o stiu , placuta pentru al meu auz era.
Urmatoarea noapte se lasase , acea dulce voce din nou o auzisem , era EA, conversatia isi relua rolul.Dar acuma ceva era diferit , nu imi dadeam seama ce , dar…ceva parea diferit , a vocii buze incepusem sa le privesc mai atent , iar ochii , ma pierdeam in ei in timp ce povestea o ascultam , imi aminteau….de ale mele trairi , de ale mele regrete , dar langa ei in siguranta incepusem sa ma simt.
Instincul , o apropiere in soapta imi zisese…am ascultat , m-am supus.Ochii mi se inchisese , ei visau…in timp ce dulcele ei buze le simteam , le doream…ma amuzau.Rasete se lasasera , in timp ce privirea fericita ma incalzea , in siguranta sa ma simt ma facea.Mainile se prinsesera , se atinsesera , caldura si dorinta de a nu le lasa ochii o visau.O flacara se aprinsese , realitatea din jur a disparut , in acest loc simplu , dar placut din nou ma aflam , mi-a lipsit , crezusem ca l-am uitat , ca l-am pierdut.
Buzele muscate erau , dar nu simteam durere sau frica , simteam siguranta , iubire…placere.Gatul le urmase pe buze , ochii se inchideau sa viseze , iar cand se deschideau , nu mai vedeau realitatea rece si de ura corupta , vedea doar acea persoana , vedeau doar…iubire.Piatra o pierdusem, uitata a devenit.
Apropierea de a sa piele , fiecare simt odata inghetat , acum l-a trezit, un nou dulce parfum in inima se ducea ca un cadou unui mic copil….furtuna cea rece incetase , nu mai vroia sa inghete sentimente….in a sperantei joc le-a lasat sa intre.
Apropierea de catifelata piele , facea auzit un sunet straniu , simtit o vibratie placuta , a inimii batai erau.Parul fata o atingea , placutele zgarieturi lasau in urma al parului parfum.
Ochii zambeau , corpurile se apropiau , vibratiile tot mai tare se simteau , buzele sa se desparta nu mai vroiau.Tot ce imi doream era ca timpul sa inghete , pentru a putea fi eternizat in timp acest moment , in acest loc , alaturi de ea.
Rasaritul aparitia isi facea , pe nisipul in care amintirile lasate erau , ma aflam.Dar acum , nu mai priveam amintirile , vechile trairi de mult lasate in nisip , acum traiam intr-o noua lume , in a carei iluzie eternizarea imi doream , ea se afla langa mine.Imbratisate mainile in jurul ei stateau , vibratiile continue le ascultam tacut in timp ce a rasaritului spectacol il priveam , iubeam aceasta noua lume.
Traiam in aceasta lume , in aceasta iluzie cu o dorinta a eternizarii , constientizam ca in curand va urma sa dispara , dar speranta continua sa traiasca , pana in a iluziei ultim moment.Acel moment s-a apropiat , dar nu tineam cont de el , eram fericit , eram in siguranta , eram….indragostit de ea , de iluzie , de aceasta noua realitate.
Timpul se scurse , a 6a ora orologiul batea , ultima imbratisare data fusese , ultimul act se arata , in curand avea sa moara.Inima isi dorea timpul sa se opreasca , chiar sa moara , doar ca acest ultim act sa ramana in vesnicie , in a neantului vesnicie.
Gigantul plecase , cu tristete priveam , o lacrima se lasa.Iluzia incepea sa dispara , recea si proasta realitate aparitia isi facea , simplele ei personaje reapareau.M-am intors aici , din nou.Piatra ma astepta nerabdatoare a sa imbratisare rece sa imi dea , dar pe ea gravata o amintire era.O amintire ce nu a fost pusa in a desertului nisip , o amintire ce fusese pusa in a pietrei inimi.

3 comentarii:

  1. incredibil. denis, mi-au dat lacrimile cand am citit asta, si de aia ti-am zis sa nu ma intrerupi din citit. n-am mai patit asta citind un blog. e geniala, jur, ai exprimat tot ce n-am putut eu sa fac timp de cateva saptamani, incercand si eu sa scriu ceva , acum ceva vreme cand am trecut si eu prin o chestie asemanatoare. denis, m-ai surprins, ti-as da 1000 de like'uri daca ar fi facebook. bravo bravo bravo

    RăspundețiȘtergere
  2. "Tot ce imi doream era ca timpul sa inghete , pentru a putea fi eternizat in timp acest moment , in acest loc , alaturi de ea." , asta am simtit si eu fata de cineva. dar shit happens, mijloacele scuza scopul... asta-i nucleul compunerii tale

    RăspundețiȘtergere