duminică, 27 noiembrie 2011

Pareri?



Caut si eu ca tot omul informatii pe google maps, si dau complet random de....asa ceva....astept pareri :)

vineri, 28 ianuarie 2011

Ce vreau….poate nu-mi doresc

Da-mi lumina , intunericul sa-l ascund
Da-mi viata , moartea sa o aman
Uitandu-ma in jur , un alt real vrand
Printre iluzii , prin ceata , ma ascund.

Da-mi o nota , in lume sa o cant
Da-mi o chitara , sunetul sa arat
Privind subitul meu gand
O desarta viziune , in a realului omat.

Da-mi nimic, in neant sa ajung
Da-mi o viziune , o speranta creata
Caci dorind , poate in curand
Se va aminti , o poezie uitata.

Nu stiu ce vreau ,chiar nu stiu ce-mi doresc
Doar de a realitatii ,rece viziune , s-orbesc.

miercuri, 15 decembrie 2010

Suflare de anxietate

Anxietate
Peste a ratiunii poarta
Mi-ai adus in fata o soarta
Ce simplu tinde spre...
Moarte.

Anxietate
Printre ale tale randuri
M-am pierdut , am vazut
Cat suntem de singuri
Cum iarasi am decazut
cum tot cea ce-a ramas
dintr-o fiinta cu glas
E moarte.

Anxietate
O intunecata ratiune rece
Printr-o prisma stearsa
De optimismul ce simplu trece
Cum nevinovat sange il varsa
Dreptatea,care pentru putere cere....
Moarte.

Anxietate
Un grec inger ce zboara
Cu numele de Spes ca povara
Singur aripile isi doboara
A vazut cat e acum de clara
Soarta lor in propria lume
Care acum poarta doar un nume
Auzit prin a nebuniei soapte
La a ratiunii ureche cum bate...
E moarte.

duminică, 5 decembrie 2010

Trenul pierdut printre frunze rosiatice.

Intr-un unghi al amintirii priveam iar realitatea acum nu mai e cum imi doream.Timpul din vis ma trezit si lucrurile cu alti ochi iar iam privit.O realitate noua sau una veche ,acum acelasi era doar ca ceva lipsea , acum nimic nu regretam caci privind , adevarul il vedeam.In acest colt al camerei stateam… asteptam , trecutul in fata ochilor acum il vedeam…pur si simplu il analizam.
Pe intunecatul perete al camerei simpla imagine a lunii imi aparea , acel pierdut chip il vedeam , iar prin ceata dulcii albastrii ochi ii priveam , iar ei inapoi ma priveau….gandurile in ei se pierdeau. Si visand , in necunoscut pe un deal treaz sunt acum. Infrigurata vreme impreuna cu regina luna ce de pe un cer senin veghea , al toamnei regat prin soapte pielii il prezenta.
Langa locul peste care asezat eram nenumarate scari in valea de zapada coborau , iar o mana fantamasgorica de a mea ma tinea , iar un zambet pierdut in ochi ma privea , nimic nu vedeam , dar totusi ..ceva , pe cineva simteam.Ridicand-ma, condus in jos pe scari ma simteam , printre copacii cu ruginite ,chiar rosiate frunze coboram . Ele peste ochi imi zburau , ca si niste fire de par ce o imagine trecuta in minte imi aducea , dar totusi , in afara de aceasta imagine a scarii cu rosiaticii copaci , nu vedeam.Precum numarul scarilor coborate erau , simteam tot mai calda , tot mai puternica stransa mana , fantasmica mana , care datorita frunzelor , si a vantului ce acum batea , ma simteam condus de cineva , de o amintire , de un raset ce demult nu l-am auzit ,dar inca…… il visez.
Conducandu-ma aceasta imagine la poalele dealului ajunsesem sub un felinar si uitandu-ma o trecatoare secunda desupra la al sau bec , totul din jur se intunecase , numai acest loc, de felinar luminat de mai vedea.Asteptand in acest loc , din departare 2 lumini se apropiau si intrand intr-o subra lumina , imi aratase ce se apropia …..gigantul ce pe covorul de fier si lemn paseste , iar din al sau coif fum , cenusa scoatea ….gigantul al carui nume “trenul de noiembrie” era.Infrigurat , in a 15a statie asteptam ,incalzit de gandul ca acest tren pierdut nu il vroiam.
Apropriindu-se..incetinea de parca in locul unde eram sa se opreasca vroia.Urletul gigantului marca faptul ca in curand se va opri , iar eu aici sosirea sa asteptam.In surdina din spate pasi rapizi auzeam,dar cum secundele treceau ele tot mai puternice devenea , intorcandu-ma vederea orbita de realitate imi era era , uimit si fara suflare am ramas , era fantasma , era amintirea, era…ea.Lacrima incet aparitia isi facea , in timp ce trenul se apropia , iar ea alergand , aproape de felinar fata luminata ii era.Luna, ce orologiu devenise , iar in al 9lea ceas ambele maini asezate erau…timpul pentru o secunda oprit era ,iar fantasma alergand, in acea secunda inghetata era si un sarut rapid aruncand , la fel de rapid ca si cum lacrima cea de pe obrazul argintiu pe jos o aruncase ,dupa care in alergare , drumul si-l continuase.
Langa mine asteptatul trenul oprit era , altcineva din tren cobora .In timp ce o priveam , instinctul o dorea , dar a ratiuniea soapte nenumarate imi arunca iar eu nu le ascultam , acuma doar priveam .Cum incet ca o pisica se apropia de al meu trup , in ochii aceia pe ea o vedeam , de ea imi aminteam , imaginea ei o zaream , dar alt zambet , alta inima aici se afla.Sarutandu-ma vazusem cumplitul adevar , aceasta nu era amintirea , aceasta nu era pierduta dorinta ,acesta era paradoxul meu , doar instinctul soapte in continuare trimitea. Ea de mana ma atragea si spre a trenului intrare ma ducea , dar…..trezindu-ma am vazut , trenzindu-ma am aflat , nu pe trenul ce inainte mergea imi doream , nu pe trenul ce in urma felinarul lasa.In spate copacii cu rosiaticele frunze ii vedeam cum cenusa incet deveneau , dar…pe jos o lacrima pierduta ce in forma unei chitari era vazuta , ridicand-o , recele fier a palmii carne simtind , spre directia opusa trenului priveam…..pe trenul ce inapoi ma ducea , era tot ceea ce acum inima mea isi dorea.

duminică, 10 octombrie 2010

O alta noapte.O alta carare,in iluzie pieduta.

O simpla alta noapte isi facea sejurul , trecea simplu , normal , nimic schimbat nu era.Pe acest drum , eternele felinare , al meu drum luminau , dar cu un alt gand , un alt vis , albastrii ochi pierduti in marea de sperante vedea.Drumul prin al frigului vis traiam, in timp ce ghearele reci ale frigului , ai mei obraji imbratisau , ii zgariau , nu imi pasa , caci un simplu gand ma proteja , un simplu gand ce devenise o idee , un ideal…al iubirii.
Pasind prin acel simplu drum , privind vestejita portocalie culoare a felinarelor , care pasii ii luminau , priveam cerul , acoperit de negrii nori , ce promisesera nefavorabila vreme , monotona si lipsa de viata…dar care zambind , nu ajungeau in al meu suflet , caci acoperit in sperante , uitase de tot , uitase de orice rau…in amintiri il pierdea , il arunca , nevrand sa se intoarca acolo , se gandea simplu la un zambet , o sarutare , un dulce chip.
Visul continua , in timp ce corpul , era dirijat de intoarcearea spre casa .Visul noptii acesteia inghetate era continuat , visul aminte aducea de o sarutare , care in eterniatate vroia oprit sa fie , pentru ca in ea sa se piarda , in ea sa ajunga, pentru a incepe o noua lume , pe care dar inima visatoare o vedea.
Ultimele fumuri se trageau , in timp ce ochii simplu se inchideau , pentru a nu vedea o realitate pierduta , pentru pur si simplu a visa , pentru ca intr-o iluzie , mult prea reala, traia.Pasii spre eden sa ajunga vroiau , dar doar intr-o realitate rece si pierduta putea ajunge , dar iluzia totul schimba , pentru a o uita , pentru a visa…in etern.
Visam doar un chip cu inchisii ochi , un vis aici , un vis in lumea cea rece , un vis ce avea sa ma salveze , pentru care de mult am asteptat , in a se implini , doream.
Intr-o gradina , nevazuta de lume , un trandafir ma astepta , imi zambea , spre a fi luat din pamantul sau , in curand uitat , dorea ….si astepta.
De el m-am apropiat , simplu privindu-l , el continua in zambetul a-l arata.Luandu-l , frigul mai puternic ma imbratisa , dar nu imi pasa , trandafirul din pierdutul pamant al realitatii vroia scapat sa fie.
Pasii se continuau , privind trandafirul luat , care mai avea o dorinta , petalele luate sa ii fie , si in eterninate piedute sa ajunga , pentru ca a sa memorie in etern sa devina.
Petalele tot mai putine ramanand , trandafirul se stinse , si in veci se pierduse , dar in a mea urma o carare formase , iar vantul sufland spre mine , pedalele albe le-a ridicat , si o imagine cutremuratoare au format.O noua iarna , zapada infinita imaginea arata , in a careia frumusete totul se pierdea , dar in ea ceva nou , si in antiteza prezenta , o caldura , in a inimii adanc ce era , pierduta , dar acum regasita , in imaginea ei , in imaginea sublima a unei regine a ghietii , a unei regine care peste a mea inima stapanire a pus , a unei regine care in eterna inghetatei zapezi , o inima calduroasa ascundea, o inima pe care al meu vis o iubea.

duminică, 3 octombrie 2010

Lipsa de timp

In ultima vreme am avut chiar multa treaba de facut si nu am prea avut timp sa scriu , si nici nu prea am avut idei despre ce sa scriu.Dar sper cat de curand sa scriu ceva articole noi.Mda , is a 12a , si acuma incerc sa ma pun cat mai bine cu burta pe carte , caci , incerc sa recuperez mult timp pierdut , si in care nu am produs mai nimic.Laziness sucks , at least for me.Si acuma cum imi dedic mai mult timp studiului , is destul de obosit , si cu putin timp , si asta ma face sa ajuns in a lack of inspiration.
Asa ca azi mam gandit sa fac un articol cu linkuri la scrierile mele mai vechi , ca sa nu trebuiasca sa tot dai la "postari mai vechi".Sunt si multe greseli in ele , dar no sa le prea editez postarile acelea caci in momentul de fata sunt niste "amintiri" si as vrea sa ramana asa , dar sunt deschis la pareri despre.So , lets start , shall we?..:
Tragedia Podului (my 9th grade pride)Tragedia podului
Ultimul drum,ultimul fum.Un un regret(the moment those memories we're frozen to death)Ultimul fum,ultimul drum.Un regret
An article , you'll see one day and wonder link
Si cam astea ar fi cele la care as putea sa dau link sa se citeasca mai usor.
Eu v-am salutat and wish you luck in all.Bye

luni, 6 septembrie 2010

Piatra din desert

Doar o simpla trecere prin a lumii realitate , la inceputul unei noi zile..placuta atingere a rasaritului.
Prin nisip gandurile pierdute imi erau , priveam acest nisip , precum pe cel dintr-o clepsidra , in care amintirile sunt pierdute.
Marea la picioare imi adusese o piatra cu o forma ciudata , imi adusese o inima de piatra , rece , indiferenta , a carei sange inghetat in timp astepta.
Drumul il continuam , cand 2 voci necunoscute auzisem , ma chemau in a negrei mari ape , cu un steag negru indrumandu-ma spre ele.In curand cele 2 fete devenisera cunoscute , si a lor nume il aflasem , simpla socializare.In recea apa simteam cum rasaritul isi termina temporala aparitie , ziua se lasase peste acest taram.
Saluturile de revedere se dadusera , iar spre usuala odihna ma indreptasem.Am ajuns , ochii mi se inchisesera.
Vise ambigue , pline de semne mi se aratau….dar piatra ramasese langa.Alaturi de ea m-am trezit , o noua seara incepuse.
Drumul spre locul de intalnire incepuse , dar era acelasi drum deja cunoscut , ce candva fusese nou.
Cele 2 voci din departare le auzisem , a lor stapi ii vazusem , au sosit.O simpla conversatie incepuse , dar una dintre voci parea mai placuta , a sa poveste cunoscuta era….cu a mea poveste se asemana , dar cu toate ca se asemana , vroiam sa o ascult , vroiam sa o stiu , placuta pentru al meu auz era.
Urmatoarea noapte se lasase , acea dulce voce din nou o auzisem , era EA, conversatia isi relua rolul.Dar acuma ceva era diferit , nu imi dadeam seama ce , dar…ceva parea diferit , a vocii buze incepusem sa le privesc mai atent , iar ochii , ma pierdeam in ei in timp ce povestea o ascultam , imi aminteau….de ale mele trairi , de ale mele regrete , dar langa ei in siguranta incepusem sa ma simt.
Instincul , o apropiere in soapta imi zisese…am ascultat , m-am supus.Ochii mi se inchisese , ei visau…in timp ce dulcele ei buze le simteam , le doream…ma amuzau.Rasete se lasasera , in timp ce privirea fericita ma incalzea , in siguranta sa ma simt ma facea.Mainile se prinsesera , se atinsesera , caldura si dorinta de a nu le lasa ochii o visau.O flacara se aprinsese , realitatea din jur a disparut , in acest loc simplu , dar placut din nou ma aflam , mi-a lipsit , crezusem ca l-am uitat , ca l-am pierdut.
Buzele muscate erau , dar nu simteam durere sau frica , simteam siguranta , iubire…placere.Gatul le urmase pe buze , ochii se inchideau sa viseze , iar cand se deschideau , nu mai vedeau realitatea rece si de ura corupta , vedea doar acea persoana , vedeau doar…iubire.Piatra o pierdusem, uitata a devenit.
Apropierea de a sa piele , fiecare simt odata inghetat , acum l-a trezit, un nou dulce parfum in inima se ducea ca un cadou unui mic copil….furtuna cea rece incetase , nu mai vroia sa inghete sentimente….in a sperantei joc le-a lasat sa intre.
Apropierea de catifelata piele , facea auzit un sunet straniu , simtit o vibratie placuta , a inimii batai erau.Parul fata o atingea , placutele zgarieturi lasau in urma al parului parfum.
Ochii zambeau , corpurile se apropiau , vibratiile tot mai tare se simteau , buzele sa se desparta nu mai vroiau.Tot ce imi doream era ca timpul sa inghete , pentru a putea fi eternizat in timp acest moment , in acest loc , alaturi de ea.
Rasaritul aparitia isi facea , pe nisipul in care amintirile lasate erau , ma aflam.Dar acum , nu mai priveam amintirile , vechile trairi de mult lasate in nisip , acum traiam intr-o noua lume , in a carei iluzie eternizarea imi doream , ea se afla langa mine.Imbratisate mainile in jurul ei stateau , vibratiile continue le ascultam tacut in timp ce a rasaritului spectacol il priveam , iubeam aceasta noua lume.
Traiam in aceasta lume , in aceasta iluzie cu o dorinta a eternizarii , constientizam ca in curand va urma sa dispara , dar speranta continua sa traiasca , pana in a iluziei ultim moment.Acel moment s-a apropiat , dar nu tineam cont de el , eram fericit , eram in siguranta , eram….indragostit de ea , de iluzie , de aceasta noua realitate.
Timpul se scurse , a 6a ora orologiul batea , ultima imbratisare data fusese , ultimul act se arata , in curand avea sa moara.Inima isi dorea timpul sa se opreasca , chiar sa moara , doar ca acest ultim act sa ramana in vesnicie , in a neantului vesnicie.
Gigantul plecase , cu tristete priveam , o lacrima se lasa.Iluzia incepea sa dispara , recea si proasta realitate aparitia isi facea , simplele ei personaje reapareau.M-am intors aici , din nou.Piatra ma astepta nerabdatoare a sa imbratisare rece sa imi dea , dar pe ea gravata o amintire era.O amintire ce nu a fost pusa in a desertului nisip , o amintire ce fusese pusa in a pietrei inimi.