luni, 6 septembrie 2010

Piatra din desert

Doar o simpla trecere prin a lumii realitate , la inceputul unei noi zile..placuta atingere a rasaritului.
Prin nisip gandurile pierdute imi erau , priveam acest nisip , precum pe cel dintr-o clepsidra , in care amintirile sunt pierdute.
Marea la picioare imi adusese o piatra cu o forma ciudata , imi adusese o inima de piatra , rece , indiferenta , a carei sange inghetat in timp astepta.
Drumul il continuam , cand 2 voci necunoscute auzisem , ma chemau in a negrei mari ape , cu un steag negru indrumandu-ma spre ele.In curand cele 2 fete devenisera cunoscute , si a lor nume il aflasem , simpla socializare.In recea apa simteam cum rasaritul isi termina temporala aparitie , ziua se lasase peste acest taram.
Saluturile de revedere se dadusera , iar spre usuala odihna ma indreptasem.Am ajuns , ochii mi se inchisesera.
Vise ambigue , pline de semne mi se aratau….dar piatra ramasese langa.Alaturi de ea m-am trezit , o noua seara incepuse.
Drumul spre locul de intalnire incepuse , dar era acelasi drum deja cunoscut , ce candva fusese nou.
Cele 2 voci din departare le auzisem , a lor stapi ii vazusem , au sosit.O simpla conversatie incepuse , dar una dintre voci parea mai placuta , a sa poveste cunoscuta era….cu a mea poveste se asemana , dar cu toate ca se asemana , vroiam sa o ascult , vroiam sa o stiu , placuta pentru al meu auz era.
Urmatoarea noapte se lasase , acea dulce voce din nou o auzisem , era EA, conversatia isi relua rolul.Dar acuma ceva era diferit , nu imi dadeam seama ce , dar…ceva parea diferit , a vocii buze incepusem sa le privesc mai atent , iar ochii , ma pierdeam in ei in timp ce povestea o ascultam , imi aminteau….de ale mele trairi , de ale mele regrete , dar langa ei in siguranta incepusem sa ma simt.
Instincul , o apropiere in soapta imi zisese…am ascultat , m-am supus.Ochii mi se inchisese , ei visau…in timp ce dulcele ei buze le simteam , le doream…ma amuzau.Rasete se lasasera , in timp ce privirea fericita ma incalzea , in siguranta sa ma simt ma facea.Mainile se prinsesera , se atinsesera , caldura si dorinta de a nu le lasa ochii o visau.O flacara se aprinsese , realitatea din jur a disparut , in acest loc simplu , dar placut din nou ma aflam , mi-a lipsit , crezusem ca l-am uitat , ca l-am pierdut.
Buzele muscate erau , dar nu simteam durere sau frica , simteam siguranta , iubire…placere.Gatul le urmase pe buze , ochii se inchideau sa viseze , iar cand se deschideau , nu mai vedeau realitatea rece si de ura corupta , vedea doar acea persoana , vedeau doar…iubire.Piatra o pierdusem, uitata a devenit.
Apropierea de a sa piele , fiecare simt odata inghetat , acum l-a trezit, un nou dulce parfum in inima se ducea ca un cadou unui mic copil….furtuna cea rece incetase , nu mai vroia sa inghete sentimente….in a sperantei joc le-a lasat sa intre.
Apropierea de catifelata piele , facea auzit un sunet straniu , simtit o vibratie placuta , a inimii batai erau.Parul fata o atingea , placutele zgarieturi lasau in urma al parului parfum.
Ochii zambeau , corpurile se apropiau , vibratiile tot mai tare se simteau , buzele sa se desparta nu mai vroiau.Tot ce imi doream era ca timpul sa inghete , pentru a putea fi eternizat in timp acest moment , in acest loc , alaturi de ea.
Rasaritul aparitia isi facea , pe nisipul in care amintirile lasate erau , ma aflam.Dar acum , nu mai priveam amintirile , vechile trairi de mult lasate in nisip , acum traiam intr-o noua lume , in a carei iluzie eternizarea imi doream , ea se afla langa mine.Imbratisate mainile in jurul ei stateau , vibratiile continue le ascultam tacut in timp ce a rasaritului spectacol il priveam , iubeam aceasta noua lume.
Traiam in aceasta lume , in aceasta iluzie cu o dorinta a eternizarii , constientizam ca in curand va urma sa dispara , dar speranta continua sa traiasca , pana in a iluziei ultim moment.Acel moment s-a apropiat , dar nu tineam cont de el , eram fericit , eram in siguranta , eram….indragostit de ea , de iluzie , de aceasta noua realitate.
Timpul se scurse , a 6a ora orologiul batea , ultima imbratisare data fusese , ultimul act se arata , in curand avea sa moara.Inima isi dorea timpul sa se opreasca , chiar sa moara , doar ca acest ultim act sa ramana in vesnicie , in a neantului vesnicie.
Gigantul plecase , cu tristete priveam , o lacrima se lasa.Iluzia incepea sa dispara , recea si proasta realitate aparitia isi facea , simplele ei personaje reapareau.M-am intors aici , din nou.Piatra ma astepta nerabdatoare a sa imbratisare rece sa imi dea , dar pe ea gravata o amintire era.O amintire ce nu a fost pusa in a desertului nisip , o amintire ce fusese pusa in a pietrei inimi.

joi, 2 septembrie 2010

Visul , o amintire.

Palidele raze de soare de a orasului lumini se reflectau in batranul zid de beton acoperit de vopseaua alba , spre a mea privire se reflectau si o amintire in meditativa mea stare aduceau. Priveam in gol , amintindu-mi hazliile umbre cum se jucau in a mea minte , simplele lor jocuri ce deveneau tot mai reale , ce vroiau sa distruga bariera spre realitate si sa intre spre ea , dar , doar mintea mea vedea acest joc.Stand pe recele beton al cladirii , singur , doar priveam. O soapta sublima in a mea ureche auzeam , iar de un umar al meu pierdut cap asezat era….asteptam.Soapta a carei dulci voci auditivele simturi mi le gadila , extazul in a mea minte aducea , intr-un vis indepartat ma ducea.In acest vis , apusul peste imaginara lume se lasa , iar portocaliul palid intr-o vasta fara de margini mare se transforma.In departare pe acea mare o insula aparuse , era mica , iar ale sale forme si umbre intr-un joc simplu se miscau..insula plutea ca o barca singuratica in vasta mare.Copaci peste ea crescusera , din nimic aparusera acei copaci , acele umbre ale copacilor , ce se ridicau si spre soare doreau sa ajunga parca…dar in acest vis , soarele nu exista , a sa forma nicaieri nu aparea…copacii cu a lor speranta doar spre neant se inaltau…in zadar. Mirifica voce visul continua sa il contureze , dar ceva s-a schimbat , vocea o pierdusem , simteam ca o pierdusem…simteam ca o s-o pierd. O lacrima in vis cadea , nu avea forme , nu avea umbre…..viziunea ei nu era , dar o simteam iar caderea sa lina o auzeam. Peste speranta copacilor de a se inalta a picat , intre ei s-a imprastiat….lasand in jur o sumbra liniste.O flacara a carei culori erau doar simplele non culori ce formeaza o umbra, o umbra ce a invaluit insula transformand-o in forma unor flacari…linistea s-a lasat. In prezentul meu m-am intors , iar capul peste vechea canapea mi l-am lasat.Ochii treji erau , dar intr-o alta amintire m-au dus.
Cu al meu cap culcat lasat eram pe acelasi umar , iar sublima voce din nou o auzeam. O piatra vedea , in diverse culori ea se schimba , dar acea piatra duritatea si o lume goala simboliza , o lume seaca , secuita de propria-si prostie. Dar in aceasta lume , piatra pierduta ca simbol erau..lumea plina de tandrete devenea , un parfum dulce cu ale mele simturi se jucau si o piele moale ai mei obraji simteau , buzele un sarut era tot ce isi doreau , un semn de afectiune si iubire catre aceasta noua lume sa dea ca simpla ofranda.
Piatra intr-o tornada distrugatoare se tranformase , dar culori schimbatore ale pietrei le pastra. Dar dulcele parfum simtit distrugerea o alunga , imbratisarea calduroasa protejat sa ma simt ma facea , distructiva tornada ce spre mine venea , doar o simpla imagine a devenit , una ce nu ma putea atingea…in siguranta si iubire ascuns eram.
Ultimul fum din tigara s-a dus , realitatea in care traiam m-am trezit , in lumea rece si de iubire uitata eram din nou. M-am intors aici , dar de acel vis , de acel parfum , dulce piele si sublima voce dor imi era. Inapoi sa fiu trimis vroiam , acea caldura din nou sa o simt alaturi. Din nou sa iubesc.