Visul , o amintire.

Palidele raze de soare de a orasului lumini se reflectau in batranul zid de beton acoperit de vopseaua alba , spre a mea privire se reflectau si o amintire in meditativa mea stare aduceau. Priveam in gol , amintindu-mi hazliile umbre cum se jucau in a mea minte , simplele lor jocuri ce deveneau tot mai reale , ce vroiau sa distruga bariera spre realitate si sa intre spre ea , dar , doar mintea mea vedea acest joc.Stand pe recele beton al cladirii , singur , doar priveam. O soapta sublima in a mea ureche auzeam , iar de un umar al meu pierdut cap asezat era….asteptam.Soapta a carei dulci voci auditivele simturi mi le gadila , extazul in a mea minte aducea , intr-un vis indepartat ma ducea.In acest vis , apusul peste imaginara lume se lasa , iar portocaliul palid intr-o vasta fara de margini mare se transforma.In departare pe acea mare o insula aparuse , era mica , iar ale sale forme si umbre intr-un joc simplu se miscau..insula plutea ca o barca singuratica in vasta mare.Copaci peste ea crescusera , din nimic aparusera acei copaci , acele umbre ale copacilor , ce se ridicau si spre soare doreau sa ajunga parca…dar in acest vis , soarele nu exista , a sa forma nicaieri nu aparea…copacii cu a lor speranta doar spre neant se inaltau…in zadar. Mirifica voce visul continua sa il contureze , dar ceva s-a schimbat , vocea o pierdusem , simteam ca o pierdusem…simteam ca o s-o pierd. O lacrima in vis cadea , nu avea forme , nu avea umbre…..viziunea ei nu era , dar o simteam iar caderea sa lina o auzeam. Peste speranta copacilor de a se inalta a picat , intre ei s-a imprastiat….lasand in jur o sumbra liniste.O flacara a carei culori erau doar simplele non culori ce formeaza o umbra, o umbra ce a invaluit insula transformand-o in forma unor flacari…linistea s-a lasat. In prezentul meu m-am intors , iar capul peste vechea canapea mi l-am lasat.Ochii treji erau , dar intr-o alta amintire m-au dus.
Cu al meu cap culcat lasat eram pe acelasi umar , iar sublima voce din nou o auzeam. O piatra vedea , in diverse culori ea se schimba , dar acea piatra duritatea si o lume goala simboliza , o lume seaca , secuita de propria-si prostie. Dar in aceasta lume , piatra pierduta ca simbol erau..lumea plina de tandrete devenea , un parfum dulce cu ale mele simturi se jucau si o piele moale ai mei obraji simteau , buzele un sarut era tot ce isi doreau , un semn de afectiune si iubire catre aceasta noua lume sa dea ca simpla ofranda.
Piatra intr-o tornada distrugatoare se tranformase , dar culori schimbatore ale pietrei le pastra. Dar dulcele parfum simtit distrugerea o alunga , imbratisarea calduroasa protejat sa ma simt ma facea , distructiva tornada ce spre mine venea , doar o simpla imagine a devenit , una ce nu ma putea atingea…in siguranta si iubire ascuns eram.
Ultimul fum din tigara s-a dus , realitatea in care traiam m-am trezit , in lumea rece si de iubire uitata eram din nou. M-am intors aici , dar de acel vis , de acel parfum , dulce piele si sublima voce dor imi era. Inapoi sa fiu trimis vroiam , acea caldura din nou sa o simt alaturi. Din nou sa iubesc.