vineri, 18 decembrie 2009

Am doar 18 ani

Am doar 18 ani.De azi inainte (cum zice vorba) e legal tot ce am facut pana acum.Un gand ma tot batea la cap in legatura cu data asta , faptu ca n-o sa mai fie la fel de amuzante momentele de betie.Ehh , s-a dus farmecu pt ca acum e legal , dar m-am gandit...chiar daca in momentul prezent , anumite lucruri din viata nu sunt atat de roz ,si devin poate triste , indiferent ca ai peste sau sub 18 ani , indiferent daca esti mos sau un coptil de gradinita...ai PRIETENII , care mereu o sa fie aproape sa te ajute sa treci peste anumite momente in care simti ca viata nu mai e asa frumoasa.THANKS TO ALL MY FRIENDS >:D<>:D<>:D< ^-^...love ya guys>:D<..
Iar cu aceasta ocazie , am pus aici sa admirati o piesa care pur si simplu o ador , de la Skid Row (in perioada in care il aveau ca solist pe Sebastian Bach)

joi, 17 decembrie 2009

My last day as child (legally)


Visul meu , dulcele meu vis , vroiam sa il “traiesc” pana sa ma trezesc , dar , as usual , ceva trebuia sa intervina , telefonu.Cu jumate de ochi deschis ma intind dupa el sa vad ce vrea telefonu care striga dupa mine cu piesa Vodka de la Korpiklaani.Am primit un mesaj , o invitatie la onomastica unui prieten , Tudor (happy 14th b-day dude ).I-am trimis inapoi mesaj ca o sa merg , apoi is sunat iar de el , clar….mi s-a dus somnu.

M-am ridicat din pat si m-am dus sa-mi  pornesc pc-ul sa aud metalu de dimineata , my good morning coffee.

            Dupa ce m-am mai trezit mi-am inceput ritualul de dimineata , apoi mi-am facut un ceai ( ma simteam semi-mahmur dupa seara trecuta) sa imi mai revin.Meditand mi-am dat seama , hey , asta e ultima mea zi ca si minor , oare ce traznai sa fac , ca un fel de good-bye.

            Gandindu-ma mi-am zis , mai bine nu-mi fac planuri ca iar ma trezesc ca n-o sa iasa.

            Timpul trecea si pe mess imi tot pierdeam vremea , ca sa incep sa ma pregatesc pt a merge la onomastica lui Tudor.

            Timpul a trecut , asa ca am inceput sa ma pregatesc (moama , lene imi era sa ma duc , mereu patesc asta , inainte sa plec undeva mereu ma loveste o lene) , am luat cadoul pregatit si am pornit spre onomastica.

            Pe drum am dat de un coleg , Ionut , care imi e si prieten bun.Am stat cu el in povesti , razand si amintindu-ne lucruri amuzante.Dupa o vreme a trebuit sa plec sa nu ma astepte ominii prea mult si sa zica ca mor de foame ca eu nu apar. 

            Mergand, admiram zapada care de multa vreme nu a fost asa de mare in oraselul asta , si in timp ce o admiram , unele amintiri ma cam bantuiau , si placute ,dar si triste…ehh..okok…doar placute , screw those sad moments..:-j

            Intrand in pizzerie , i-am auzit pe cei cu care trebuia sa ma intalnesc , ma gandeam..sper ca nu am intarziat prea mult .

            La masa i-am vazut pe cei 5 vorbind (Tudor,Danut,Jony,Bia si Mitza) , am mers la Tudor sa ii zic “La multi ani” si sa ii dau cadoul.Cand sa ii salut , Jony mi-a cam stricat speranta ca n-o sa imi reproseze cineva intarzierea , sa trezit rapid si o zis ca moare de foame , si din cauza mea nu poate manca(ar trebui sa puna si astia de aici ceva saratele pe masa)…asezandu-ma la masa , chelnerita repede hop pe noi ce vrem (asteapta femeie ca de abia am ajuns , stai sa trag o suflare,geez) si am rugat-o sa vina mai incolo(paa),si a venit mai incolo cand ne-am hotarat cu totii ce mancam si apoi dulcea si lunga asteptare.

            Cred ca chelnerita avea ceva cu mine,sau cel putin sticla de suc,adica , what the F,am luat sucu si cand am pus paiu in el , a erupt mai ceva ca un vulcan, noroc ca lam pus rapid sub masa sa nu ude masa , dar a palit scaunu lui Danut (sticla evil nu avea doar o tinta,,,,) ….ma rog

            La masa , ca de obicei , am inceput sa vorbim de subiecte tot mai crazy si funny care starneau rasul , si a unor bancuri cu supariciul de Geoana(nai iesit fraiere presedinte!! ,asta e , maybe next time..NOT! ).Si mai radeam de cei 2…aa…porumbei (ciocan)..hammer-pigeons…care azi implineau un an de relatie , weepy…dar tot se comportau ca 2 copii ,okok , is 2 copii (sorry)..dar ar fi trebuit to I don’t know…GROW UP..:-??.ma rog..e relatia lor , ei sa se bucure de ea, aia conteaza..:)..HAPPY ANIVERSARY HAMMER-PIGEONS.:) ..nu mai zic nimica despre , sa nu se supere nimeni.

                        Si, inca o aniversare…ultima mea zi ca si minor..asta e…

Dupa ce am continuat sa radem bine , si am mancat , am zis sa iesim sa ne mai plimbam. Finally some air. Plimbandu-ne (fara jony ca el a trebuit sa mearga acasa) ne-a venit stralucita idee sa ne bulgarim (yeee , snow fight).

            Deci , sa incepem.

La inceput n-am fost prea activ, am aruncat cativa bulgari , dar Bia era destul de activa (she was the reason we hadn’t a sausage party,) si se bulgarea mai ales cu Tudor , ce sa zic , a cam enervat-o Tudor bulgarind-o , si nu s-a lasat mai prejos.Apoi am inceput si eu sa fiu ceva mai activ si sa bulgaresc lumea.Dupa un timp,Bia a luat “steagul alb” care il tot purta Mita,adica cadourile,a luat si ea unu..dar Mita, tot timpu le-a tinut , omule,aici ai fost mai fricos ca o fata,dar,noh…cum se zice , fiecare cu a lui.

            Continuand noi 3 bulgareala , am inceput sa ne tot impartim in echipe (2 vs 1 , nu era constit , dar era funny).Bulgareala continua pana la un punct in care Tudor (cu o tinta , speciala pt un sagetator) a dat dupa mine dar a palit un batran (fugi , mosu trol te va prinde si te va manca),dar a stat linistit si i-a acceptat scuzele gandindu-se ca si el a fost mic si se bulgarea (thanks nenea ^-^)..so sa continuam

            Bulgareala tot a continuat pana cand cu totii am obosi si ne-am decis sa mergem acasa (in sfarsit, deja mi-au inghetat sosetele si degetele mici de la ambele picioare,ma injurau).

            Bucurandu-ne de aceasta zi, ne-am amintit ceva…a da…MITA NU A FOST DELOC BULGARIT…asa ca ne-am adunat langa el si dai cu zapada….nu a fost prea funny ca statea ca o statuie si astepta zapada sa cada pe el….sec…dar funny ca puteai turna cata zapada puteai ridica de jos pe el.

            Mergand mai departe , m-am gandit sa fac ceva , simplu , care mi s-a parut mai funny , sa merg intr-un magazin mare , sa ma tot plimb aiurea si sa cumpar ceva , mic.Asa ca mi-am indreptat pasii spre Unicarm, pt a face o ultima data(ca minor) chestia asta , si am fost insotit de Bia.Noroc ca a venit ea ca singur chiar ca nu prea avea sens, oricum , eram destul de curios de cum era magazinu asta.Intrand am fost intampinat de o podea pe care alunecam , sexy…bine ca nu am cazut.

            Facand ture pe acolo , am luat 2 pachete de biscuiti (imi era pofta) si am mers in continuare sa vad magazinu , pana cand , ceva mi-a captat atentia , o punga de cereale CINI MINIS.Chestii de astea nu am mai mancat de cand eram o piticanie de om , dar stiam ca imi placea , cu toate ca nu-mi aminteam gustul , dar le vroiam,sa stiu cum is,asa ca le-am luat.

            Iesind din magazin i-am vazut pe cei 3 mergand spre casa , dar..inca aici , oare ce au facut in acest timp de tot acolo au ramas , weird.

            Pe drumul spre casa privind zapada din jur , m-am gandit , nefacandu-mi nici un plan , nimic , lasand viata sa ma ia pe valul sau fara sa imi influentez miscarea pe el , am avut parte de cea mai tare “ultima zi ca minor”…mi-a aratat lucrurile simple care te pot face sa te bucuri de viata ,fara sa iti trebuiasca bani(mi sa zis ca fara bani,nu te poti ditra,dar fiecare cu parerile sale,eu is de alta), si m-ai ales mi-a aratat , ca fara acesti prieteni mai crazy , acestea nu ar fi fost , si de aceea vrea sa le multumesc pt aceasta zi…

THANKS GUYS ^-^

 

luni, 14 decembrie 2009

Maini reci.Trist.

Dimineata isi luase cursul sau obisnuit.Acelasi loc in care ma trezesc , acelasi “ritual de dimineata” , dar de fiecare data , cu alte ganduri. 

Dupa o scurta perioada de stat in pat si meditate , m-am decis ca ar trebui sa imi ridic corpu din pat , si sa imi incep obisnuitul ritual de dimineata.

Mergand prin casa cu ochii pe jumate deschisi si corpul inca amortit , ma gandeam la un singur lucru….FOOD,oare ce sa imi fac de mancare

Ducandu-ma inapoi in camera , m-am aruncat in pat sa ma mai intend nitel , si ridicandu-ma m-am dus la geam sa ridic jaluzelele…need some natural light

Ridicand jaluzeaua , am vazut spre mirarea mea , ZAPADA.missed ya snow

Era destul de putina zapada , doar in mica gradina de langa geamul meu era zapada , in rest…acelasi imagine tampita si seaca a acestei zone.

Privind zapada , imi aminteam de anii trecuti , anii in care cu totii putem sa zicem ca eram fericiti , anii in care singurele griji erau somnul , mancatul si jucatul.

Imi aminteam de iarna acelei perioade in care pe vremea asta zapada acoperea orasul aproape in intregime , ii schimba fata cea trista si monotona, in una noua si placuta…snow can make the world look more sweet

Imi aminteam de cum ma uitam pe geam in acele zile , cum stateam cu sosetele de lana facute de bunica (mah,alea chiar tineau de cald).Stateam si asteptam sa ies afara sa ma dau cu sania de dealul care era aproape de mine.Si sa stau cu copii din vecinii  pe afara , si sa ne construim cetati de zapada , sa organizam batai cu zapada.era chiar placut.

Si acuma imi amintesc cum pe un vecin l-am inchis intr-un om de zapada , cum si piticania de mine punea zapada peste el , si cautam pietre sa le punem ca si nasturi , un morcov ca sin as si o oala drept palarie.

Saracu statea acolo si ingheta asteptand sa treaca o victima pe langa care s-o sperie….si asteptam si noi sa vina cineva ca sa radem putin.Noi stateam,asteptam , ne imaginam cum ar fi fost scena, pana cand a venit o fata din vecini , care a fost adusa sa vada omul de zapada construit.Cand aceasta sa apropiat de el, si l-a tras de nasul de morcov , omul de zapada incepea sa se miste , sa se darame si din el a iesit o creatura….una cu 2 maini,o gura, nas,ochi,urechi ,,,mm,cred ca era om.

Fata s-a speriat destul de rau , in timp ce noi cu totii radeam in zapada.Iar “omul de zapada” , si-a primit rasplata , o portie buna de ras , dar si un bonus de haine ude si o palma de la fata.Daca s-a intrebat mai tarziu daca a meritat…raspunsul era cu siguranta…It really worth it.

Zapada aceea minunata , gerul acela puternic care ingheta totul in calea sa , hainele ude , corpul care era cu totul amortit ,mai ales mainile , statul langa calorifer pentru a fi mai cald….chiar imi e dor de toate , toate acele lucruri , care acum nu mai suntL.din ce cauza?....oare?..Orgoliul uman, comoditatea umana.Daca la om ii trebe sa se simta cat mai bine , sa traiasca intr-un mediu pe placul sau , nu se gandeste la ce sacrifice , la ce frumuseti sacrifica doar pt ca el sa isi stimuleze orgoliul de “a trai bine”, ca EL sa “traiasca bine” , nu se gandeste distruge “binele” altora…..orgoliu tampit

Uneori ma intreb , cum pot unii sa sacrifice asemenea frumuseti ?e trist.Ma bucur ca am reusit sa  prind acele vremuri in care iarna chiar era iarna, in care zapada era si in aceste zone, nu numai la munte.I want the snow back.

Acum o sa ma pun sa ma uit la niste vechi poze , prin care sa imi amintesc de iarna de candva , caci in realitate , in prezent , iarna nu mai inseamna zapada , inseamna doar noroi.

luni, 2 noiembrie 2009

Ultimul fum , ultimul drum.Un regret

Ultimul fum de tigara a fost tras , iar saluturile de despartire incep.Buzele ating obrazul si mainile incrucisate dau o imbratisare de adio...pana urmatoarea zi.Fumul acopera vederea , dar totusi , poarta spre iesire se vede. Un ultim salut celor din ultimul rand, iar usa se deschise. 
 Frigul da un sarut pe obraz , un sarut precum o mana scheletica care isi infige degetele in obraz. Sus, scarile asteapta sa fie urcate.Pas cu pas , treptele coboara , urcandu-ma spre drum. 
 Drumul ma asteapta, asteapta sa fie calcat de acelasi pasi, pe acelasi carare, spre casa.  
 Sunetul mort al linistii e pretutindeni , lumea concreta, realitatea vizuala , apare in fata mea, dar totusi, toate le simt ca si cum ar fi nimicuri , ca si cum tot ce vad in fata mea ar fi o mare de intuneric...fara sunet, lumea e ca si cum nu ar exista.Eu sunt un nimic in acest intuneric, ma simt ca un punct negru, ca un fir negru de ata, pe acest covor al nulitatii. Luandu-mi castile , si auzindu-se un sunet, lumea isi recapata din nou culoarea , realitatea care o stiam, incepe sa reapara, realitatea aceasta in care traim, incepe sa-si recapete conturul pe care il constientizam. 
 Obisnuit drum , isi incepe acelasi poveste care se repeta in fiecare seara , e ca un deja-vu ce se repeta mereu, si cu care m-am obisnuit,si a devenit un fel de monotonie , dragul meu drum monoton....dar o piesa , imi soptise prin muzicalitatea sa ,sa o iau pe alta carare, pe o carare spre o amintire. 
 Ascultand vocea linistita , incepeam sa cred ca eu ma gandesc la ceea ce zice, nu mai puteam deosebi gandurile mele de ale acelei voci , in timp ce corpul era dirijat de muzica , pasii erau dirijati de ale ritmului batai , iar directia , era controlata de sentimentele revelate de instrumente. 
 Drumul imi era cunoscut , l-am mai traversat de mii de ori , dar ....singura amintire ..singura amintire despre acest drum , era traversarea sa spre acel parfum , acel parfum care dupa tot acest timp inca mi-l amintesc , acel parfum care imi pacalea simturile ca e langa mine , cu toate ca , cu adevarat, frigul nu a lasat urme de parfum....dar totusi....acel parfum il simteam cu fiecare inspiratie. 
 Continuand drumul , 2 semne de circulatie mi-au atras atentia.Cele 2 se aflau la o taietura de drumuri, fiecare pe o parte, dar ele erau intoarse cu spatele spre mine, ca si cum ceva ar vrea sa-mi zica “Care drum il alegi?” 
 Decizia luata , a fost drumul ales de catre unele sunete melancolice si o voce calma,trista ce zicea :” No one really cares where I go/Searching to feel warmth forever more/The wheels of life they turn without me/Now you are gone eternally /. In inauntrul carora se afla o bucurie stearsa de trecerea inevitabila a timpului,si din care a ramas doar o amintire,sau un regret. 
 Scarile palide ma asteptau sa le urc . Cu cat mai multe scari ramaneau in urma, cu atat mai multe sentimente ma loveau in continuu, pana am ajuns in varf, unde o bucurie trecuta, simtita intr-un interval de timp de mai putin de o fractiune de secunda, a fost acoperita de regrete si de o patura de melacolie, de parere de rau, iar timpul zambea ca nu poate fi dat inapoi, zambea ca ma lasat blocat intr-o camera obscura. 
 Ceata provocata de amintiri, a fost ridicata aratandu-mi un drum, un drum parcurs de atatea ori, dar de care imi aminteam doar o singura trecere pe el.Am inceput sa reiau acei pasi trecuti , simtindu-mi palma luata de o mana calda,umana , dar nu vedeam pe nimeni,doar simteam o prezenta , care imi tinea mana pentru indica cararea care sa o iau. 
 Constiinta imi era drogata de vise, de viziuni ,amintiri si sentimente moarte,lasate in urma , pana cand m-am oprit langa un panou cazut la pamant.Acest lucru a schimbat parfumul ce ma conducea, cu mirosul mortii, mirosul viselor moarte,care il simti de fiecare data cand dai gres sau cand un vis de al tau a fost zdruncinat, cand unei dorinte i sa aratat ca nu este loc in realitatea asta.In acel moment acea mana ce imi tinea palma,disparuse....dupa care o privire in partea dreapta, mi-a aratat iarasi 2 semne pe 2 drumuri.Unul spunea “Ia-o pe aici, e sigur ,stii drumul, nu exista nici un risc” , iar celalalt zicea “ Nu o lua pe aici, nu cunosti drumul, decizia ta va fi riscul tau”. 
 Scarile palide m-au oprit, nu m-au lasat sa trec,simtindu-ma alungat de ele ,privirea mi-a coborat spre pamant ca semn de tristete..dar uitandu-ma in jos , s-a aratat o poteca,ascunsa pana acum,dar care o puteam vedea  pentru a putea merge spre cele 2 semne, pentru a decide unde sa merg mai departe. 
 Uitandu-ma la ele , am zambit si am luat drumul cel sigur...dupa care ceata confuza si trista sa ridicat,iar lumea in care eram incepea sa isi capete formele sale concrete, iar figuri umbrite, au inceput sa devina oameni , luminile confuze ce luminau, deveneau masini.....drumul necunoscut, a inceput sa devina vechiul drum de ciment , pe mijlocul caruia umblam vazand aceastea , vazand ca relitatea si-a recapatat conturul rece si rational .
           Am revenit in lumea mea monotona si trecatoare , trebuia sa fi ales celalalt drum


marți, 2 iunie 2009

Existenta

Exista Dumnezeu? 


 De cand eram mic , si ma uitam la cer , ma intrebam mereu…oare ce se afla dupa acea patura albastra?...iar sub pamant , poti sapa la infinit si nu descoperi nimic , sau ajungi in China , cum arata in desene. 
 Din desene si carti(de copii) am aflat ca dupa aceasta “patura albastra” se afla Luna , spatial cosmic si multe planete de fel de fel de culori....dar am intrebat-o si pe mama , iar ea mi-a dat un raspuns care ma facut sa-mi imaginez acea lume. Ea mi-a povestit ca sus , dupa nori si acea “patura albastra” se afla Raiul, un loc de unde vegheaza asupra noastra , a oamenilor , Creatorul nostru , Dumnezeu , alaturi de Duhul Sfant si Jesus , alaturi de multi alti sfinti si ingeri. 
 A inceput apoi sa imi povesteasca ca in acel loc , exista numai bine , numai fericire , si imi amintesc si acum prima imagine care mi-am facut-o despre Rai. Un loc care se afla desupra norilor , care apare dupa un moment scurt in care ochii iti sunt orbiti de lumina soarelui , si incet imi apare in fata imaginea Raiului , un colt de lume , cu o padure fara de sfarsit in care gasesti multe fantani , cascade , orice fel de animale , chiar si pradatoare care nu se ataca intre ele , si oameni , cu totii imbracati in haine albe si cu totii tineri si fericiti.....iar apoi a inceput sa imi povesteasca de Iad , acel loc ascuns sub pamant , loc al suferintei . Un loc ca o pestera in care singura lumina , e cea provenita din sufletele celor morti , sau ce a mai ramas din ele...dar si aceea e prea slaba ca sa lumineze acel loc incat sa vezi totul. In acel loc vezi peste tot numai oameni chinuiti de demoni , loc care cand mi l-am imaginat , a inceput sa ma cuprinda o frica de acel loc. 
 Dar dupa un timp , am inceput sa ma mai gandesc , si mi-am pus tot mai des intrebarea ‘’Oare exista cu adevarat Dumnezeu ? ‘’. 
 La inceput , ma mustra constiinta , crezand ca daca ma intreb acest lucru , acel Dumnezeu va afla si ma va pedepsi facandu-mi diverse accidente sau lucruri neplacute , lucruri care pot fi considerate pur ghion , iar de fiecare data cand pateam ceva rau , ma gandeam ca din cauza ca incercam sa gasesc raspunsuri la intrebari considerate blasfemice. 
 Dar , am inceput sa ma gandesc tot mai des la acest lucru si cum sa scap de aceasta « bariera » ce statea intre mine si libertatea de a cauta raspunsuri , si am aflat printre miile de ganduri ce-mi treceau prin cap , de constiinta, ea era acea « bariera ».M-am gandit ca e logic ca aceasta constiinta a mea sa imi zica ca e rau ce fac , deoarece mi-a fost creata o constiinta care sa imi zica , ca nu am voie sa ma indoiesc de acel Creator , ca el poate sa imi ia viata , sa ma transforme in non-existenta , sa ma faca sa devin un vid...sau sa ma trimita in acel loc numit IAD... 
 Dar m-am gandit , ca a fost creat acel liber arbitru , si daca Dumnezeu ma pedepseste doar ca sa fiu cum vrea El , se incalca liberul arbitru , caci in liberul arbitru se zice ca omul alege intre bine si rau , iar cele doua forte nu au voie sa intervina direct asupra omului, iar asa am reusit sa scap de aceasta « bariera »,numita si constiinta , constiinta care imi zice ca daca o sa caut raspunsuri o sa sufar. 
 Apoi nemaiavand acea « bariera » , am inceput sa caut linistit raspunsuri despre adevarul existentei unui Creator.Dar m-am intrebat , daca nu exista , pot oare sa ajung sa nu cred absolut deloc ca nu exista , deoarece in jurul meu , majoritatea oamenilor cred in El , iar eu cum am fost crescut intr-o mentalitate crestina , nu am cum sa ajung la un punct in care sa nu cred ca exista acel Creator , sau sa ajung acolo , dar sa nu imi mai pun deloc intrebari de genu ‘’Oare chiar exista ?...Oare m-am inselat ca nu exista deloc ?...Oare cand o sa ma aflu in patul mortii , oare o sa fiu o leguma dupa ce mor , oare o sa ajung in Iad si la acea suferinta vesnica ?..’’si multe altele. 
 In acest moment , in care am scris aceste randuri , am ajuns la o concluzie sau idee despre existenta unui Creator, si m-am gandit sa o scriu ca sa o impartesc si altora si sa ascult si alte pareri despre. 
 Drumul parcus spre aceasta idee e destul de lung si mult prea mult de povestit , de aia as vrea sa scriu doar acest raspuns,sau idee , care o am acum despre existentialismul Creatorului. 
 Creatorul , cel ce a creat aceasta lume , a fost definit mai intai ca o divinitate , o fiinta superioara omului , care este o forma de existenta spirituala , adica ceva care nu poate fi determinat fizic(povestea aceasta cred ca o stiti cu totii , si nu are rost so zic toata , dar o so zoc doar pe scurt,pentru cateva idei care imi vor trebui).Acesta a creat lumea aceasta in “7 zile” , adica 7 procese creatoare a acestei lumi , si a creat o creatura dupa “chipul si asemanarea sa”..adica omul.Aceasta teorie devine tot mai invechita , si nu iti da un raspuns prea concret despre crearea lumii in care traim , asa ca oamenii de stiinta au creat teoria « Big Bang-ului » , o teorie destul de credibila in care sunt prezentate etapele crearii acestei lumi , dar...nu are un inceput concret , totul incepe cu acea explozie , dar nu exista nimic despre ce sa fi fost...iar teoria Big Bang-ului , nu incepe din momentul exploziei ci incepe de la 10 la puterea -34 secunde după Big Bang. Deci tot nu prea m-am lamurit....asa ca mi-am creat urmatoarea idee. 
 Vidul , in care teoria Big Bang-ului zice ca se extinde Universul , a existat dintotdeauna , dar cum noi traim , cum noi existam si cum mereu trebuie sa existe o forta opusa vidului , dupa cum zice filozofia ca « nu poate exista bine fara rau » , a existat alaturi de vid « materia ». Materia , ce e aceasta materie ?...materia e tot ce se poate simti de noi , iar noi ce suntem?..o bucata de materie , adica o bucata din “materia” care o simtit , deci..noi simtit doar ceea ce e materie , iar ceea ce nu putem simti sau demonstra fizic , spunem ca e antiteza noastra , a materiei , vidul. In alte cuvinte materia e lumea noastra...dar....daca ar exista DOAR vid si materie , noi cum am ajuns in acest stadiu , noi cum am ajuns in prezent....dar ar exista doar vid si materie , de ce exista evolutia , timpul...nu ar trebui sa fie totul static?..sa fie “o bucata” de vid si “o bucata” de materie si ele sa “stea una langa alta”. 
 Poate asa ar fi trebuit sa fie , dar pe langa materie si vid a mai intervenit o forta, care a influentat si modelat materia , si o face sa se exinda in vid , sau in ceva mai vid decat insusi vidul , dar nu poate fi gandit. 
 Crezi acea presupusa “explozie” , sau mai bine zis , inceputul material care il cunoastem , a existat , sau..dupa acea explozie , numarul infinit sau imposibil de ajuns de mintea umana de bucati de materie care s-a imprastiat si a format aceasta lume , de ce lucru au fost “miscate” , sau....daca nu exista nimic care sa le fi “miscat” , nu ar fi trebuit ca acele bucati de materie sa fie statice si sa nu reactioneze intre ele? 
 Teoria evolutionista , care se bazeaza pe “selectia naturala” si pe combinarea genelor si crearea unora noi influentate de mediu. Dar aceasta selectie si combinare a genelor , nu e coordonata de “ceva”?...sau cum se “misca motorul” acestor lucruri? 
 Dupa parerea mea , pe langa vid si materie , mai exista o forta , din care o bucata este numita de oameni ‘ratiune”.Aceasta “ratiune” este ceea ce a controlat modul in care materia s-a desfasurat pentru a crea lumea pana in zilele de azi. Aceasta “ratiune” a coordonat modul in care lumea a evoluat.Poate aceasta “ratiune” este ceea ce a creat vidul si material ( reprezentate si prin lumina si intuneric)…. 
 Deci , exista “ratiunea” care a creat materia si vidul , si care a “ales” sa influenteze materia , dar poate a ales si vidul sa il influenteze , dar asta nu avem cum sa stim caci ne aflat in “materie” si nu puteam “vedea pe cealalta parte” unde se afla vidul. 
 Acea explozie a Big Bang-ului , reprezinta inceputul modelarii materiei de catre acea “ratiune”....dupa care materia s-a imprastiat si a inceput sa parcurga un drum de creare , ca sa se ajunga pana in ziua de azi,pana in secunda in care citesti aceaste randuri si continua sa modeleze si creeze lumea aceasta materiala. 
 Pana aici , se poate zice ca stiinta si religia au explicatia comuna , caci in amandoua este spus acelasi lucru , doar ca fiecare are modul sau de a zice. Doar ca stiinta nu recunoaste aceasta “ratiune” , iar religia o numeste divinitate , Dumnezeu , Creatorul. 
 Iar in aceasta lume , ratiunea , sau o bucata din ea , este comuna unei specii , numita om. 
 Religia spune ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (“ratiunea”). Acest lucru este adevarat pentru ca , omul are “chipul lui Dumnezeu” , adica ratiunea si asemanarea , adica omul are capacitatea de a “crea” si are DOAR o bucata din ratiune. 
 Dar cum numim aceasta “ratiune” care o avem in noi?...majoritatea o numim “suflet” .Si existenta acestui “suflet” este adevarata pentru ca , noi cand luam o decizie , de ce luam acea decizie?..ce ne face capabili sa luam decizii? 
 Stiinta explica acest lucru prin capacitatile sistemului nervos...dar , doar acest sistem ne face sa gandim ?...nu ar trebui ca acest sistem sa fie coordonat de ceva ?.... 
 Raspunsul meu este da , iar acel lucru ce ne coordoneaza e « ratiune » , sufletul nostru , persoana noastra , bucata care o numim « noi » din acel Dumnezeu (ratiune). 
 Iar daca oamenii numesc acea “ratiune” Dumnezeu , asa am sa o numesc si eu , si am sa o incadrez in credinta mea prezentata mai sus.  
 Va multumesc ca ati citit , si sper ca am reusit sa va raspund la niste intrebari legate de crearea acestei lumi si despre existenta unui « Dumnezeu « .


duminică, 24 mai 2009

Pasi angelici

O intamplare care poate a existat , sau care se intampla chiar acum cand eu scriu sau tu citesti aceste randuri,dar care cu singuranta va exista.O intamplare care prezinta un fragment din viata oricarui adolescent in cruda realitate , in acele moment din viata sa in care incepe sa-si deschida ochii , si vede ca lumea e tot mai rece si dura cu cat avanseaza in varsta , si in incercarea sa de a-si mentine sufletul “cald” si sa se simta fericit , uneori cu orice pret , inclusive renuntarea la viata pentru cateva momente fericite. 

Uneori cateva cuvinte , care pentru unii par doar “niste cuvinte” , pot sa faca pe cineva sa se simta in siguranta si iubit,cum se simtea cand era mic si se afla in bratele grijulii si iubitoare ale mamei sale. 
-“Te voi iubi pentru totdeauna..” 
-Doar pentru totdeauna?...... 

Mark , un punker incoruptibil si avand propriile idei despre viata,si cu un simt al umorului mai ciudat , se plimba pe strada in drum spre scoala cu castile de la mp3 in urechi., ascultand piesa “In locul tau” de la Pistol cu capse…cand vazu in parc o fata ce statea intinsa si “savura” din tigara de dimineata pe o banca de sub un copac din parc.Ajungand langa ea ii zise: 
-Daca as fi in locul tau, as lua si niste bere langa acea tigara.. 
-Poate mai incolo Mark,ca acum mi-e prea somn sa ma ridic de pe banca asta sa merg la magazine. 
-Cum zici tu Kate…ia da-mi si mie o tigara. 
Si incepu si Steve sa fumeze alaturi de Kate…uitandu-se la parc si incercand sa faca cercuri de fum. 
-Cum a fost ieri la concertul Skid Row cu Andy si ai tai?....si…cum de nu e Andy cu tine? Ca de obicei mergeti impreuna peste tot,mai putin la baie,dar nu cred ca mai e mult pana acolo. 
-Nu ai aflat ce s-a intamplat? 
-Ce sa fi aflat??...s-a intampla ceva?? Iar Kate s-a ridicat dintr-o data de pe banca si se uita la el.
-Pai… 
-Zi odata , nu te mai juca cu mine. si se uita tot mai atenta la fata lui Mark, care se uita drept in fata incercand sa ii zica ceva cu o voce mai joasa sic alma.
-Vezi tu….s-a intamplat ceva cu Andy , si de aia nu a venit… 
Auzind asta , Kate a ramas paralizata uitandu-se in gol in timp ce tigara ii cadea,iar pe obraz incepuse sa ii curga o lacrima pe obraz….cand simti pe gatul ei o mana calda si fina, a carei piele o recunostea. 
-Andy..mai speriat…esti aici , nu ai patit nimic ?!?si se intoarse sa il priveasca cu albastrii ochi plini de lacrimi pe acesta. 
-Te-ai speriat?....ce s-a intamplat?….Kate de ce tremuri? 
Si incepuse Mark sa rada tare… 
-Scuze , e vina mea , am vrut doar s-o pacalesc pe Kate…. 
Iar Kate i-a dat o palma cat a putut de tare peste obraz,fiind furioasa de gluma punkistului. 
-Buna gluma ai mai facut….daca chiar patea ceva?..nu vezi ce tare m-ai speriat.Sa nu mai glumesti cu de astea cat traiesti. 
-Auch , Kate. Chiar trebuia sa ma lovesti atat de tare?..ce e cu tine in ultima vreme?nu prea esti in apele tale si nu mai gusti nici o gluma.Oai , uite-l pe dirigu,hai ca va las inainte sa ma observe,ca azi is prea ocupat cu trupa si nu merg la ore..ne vedem diseara in Black Angel.  

Chiar asa era , Kate nu mai era deloc in apele ei , era tot mai trista si lipsita de viata ,nu mai zambea aproape deloc, simtea cum totul se intuneca si devine tot mai rece in lumea ei , cu exceptia dragostei sale pentru Andy.Erau impreuna de 6 luni , dar parca il cunostea si iubea de o viata , si care acum devenise singurul motiv pentru care inca respira. 

-Hai sa mergem pana pe pod , stii ca acel loc mereu te ajuta sa te simti mai bine. 
Cand Kate s-a ridicat de pe banca , pe jos cazuse o punga cu “praf angelic”. 
Vazand “praful” Andy isi schimba-se expresia fetei,din una zambitoare in una trista si nedumerita…. 
-Iar Kate…..parca ziceai ca terminat cu ele..Credeam ca dragostea mea si tot acest timp alaturi de tine , in care faceam orice pentru tine , au fost de ajuns….ce te-a facut sa te apuci iar de droguri si umblii cu ei?Te iubesc Kate,nu vreau sa te pierd din cauza lor. 
-Sti bine ca nu pot sa renunt la ei ,ei au fost cei care au fost alaturi de mine cand parintii mei au divortat , iar nici unul nu mai avea timp de mine si nici nu le mai pasa de existenta mea.Ei m-au ajutat sa raman in viata dupa acele momente grele din viata mea…ei sunt prietenii mei… 
-Prieteni?...ce prieteni?care iti ofera moartea intrun miraj de fericire?...de ce nu vrei sa uiti de ei,sa scapi de acel “miraj” care ti-l ofera?si incepuse so prinda tare de maini pe Kate. 
-Da-mi drumul.nu ma mai strange….stii ce?...lasa-ma sa-mi vad de viata mea , daca nu iti convine cum sunt,poate ar trebui sa cauti alta fata care sa fie normala.. 
-Da ,sa caut alta fata.Tu nu-ti dai seama ca eu te iubesc?..mereu te-am iubit.Si stiai ca putem sa trecem impreuna peste aceste momente mai grele pentru tine..
-Stiu,dar…. 
-Toate aceste luni impreuna , toate momentele impreuna…nu au insemnat nimic pentru tine? 
-Nu zice asta Andy..stii ca acele momente au insemnat totul pentru mine ..Te iubesc!,dar nu pot sa uit de ei si am nevoie de ei ca sa ma simt bine,ca sa scap de the coldness of reality…aveam nevoie de ceva ce sa ma faca sa simt ca traiesc… zicand acestea tot mai multe lacrimi curgeau pe obrazul lui Kate... 
-Daca e cum zici tu , inseamna ca poti trai si fara mine.Poate ca o sa-ti fie mai bine alaturi de ei,si fara mine.Hai ca intarzii la ore.Nu mai stau nici o secunda aici…iar Andy plecase in fuga,cu ochii plini de lacrimi… 
-Nu pleca.!!Andy!!!!!  
Ajuns la scoala , Andy a mers sa se stearga de lacrimi si ajungand in clasa ,colegii vazandu-l mai trist , unii incepeau sa zica “V-am zis eu ca e emo”si alte chestii….in timp ce ce-ai ce il stiau mai bine,au mers langa el si au incercat sa il binedispuna,si sa-l faca sa zambeasca…iar intr-un final Andy zambise ,dar nu zambise pentru ca se simtea mai bine,zambise pentru ca nu vroia sa ii faca pe colegi tristi din cauza lui. 
 In ora , profesorul , care ii era si unchi la Andy , il vazuse ca era foarte palid si avea o expresie seaca pe fata. Il intrebase daca se simte rau si il trimise acasa , si o suna-se pe sora sa ,mama lui Andy, ca nu se simte asa bine,asa ca la trimis acasa. 
 Pe drum spre casa , Andy asculta piesa “Pentru tot ce a fost” de la Trooper…gandindu-se la Kate si punandu-si intrebari “de ce a facut asta?””nu a fost destula dragostea mea?”,”sunt mai jos decat acele droguri pentru ea?”
  Andy era un rocker sensibil , cu ochi verzi si cu par lung si brunet …un adolescent plin de viata , care iubea viata , si mai mult decat atat o iubea pe Kate , alaturi de care a simtit adevaratul gust al vietii,si care ii dadea acea pofta de viata. 
 Un ritm de chitara se auzea la focul unde sau adunat cativa adolescenti.Acolo era si Kate,care simtea fiecare nota cum o ridica pana la cer si o coboara incet spre pamant , simtea cum zbura , a uitat de tot raul din lume , a uitat de tot , mai putin de Andy , la care cand se gandea,isi amintea cu durere de momentele din parc si……incepea sa coboare iar pe pamant,dar de data asta simtea ca se izbea de el.Ca sa se simta iar fericita,Kate a luat o alta doza de “praf” , si saturandu-se sa astepte incepu-se sa ia de la altii,care incepusera sa se bata din motive pe care nici ei nu stiu,iar altii ,gasind acolo un cutit,au vrut sa incerce sasi “elibereze” sufletul,crezand ca vor ajunge mai sus de cer.Dupa ce mai luase o pastila , Kate simtise cum sunetele din jur deveneau tot mai incete, si se simtea tot mai obosita,asa ca sa pus pe spate si incepea sa viseze respirand tot mai incet , iar cu o ultima suflare zise :”Te voi iubi pentru totdeauna……” 
Dupa care o liniste s-a lasat asupra acelui loc , nu mai era nici o miscare , nici o respiratie , dar….cineva umbla printre cei “fericit si adormi” si canta in timp ce isi admira “colectia” : 
No conscience worries, just me.
I'm the rider of the last day.
The rider of the last day.
Better lose your dreams on me.
They were wasted anyway.  

Rasete se auzeau , rasete de copii.Mark se bucura de bere si de punkerita care a cucerit-o , iar Andy si altii isi ziceau parerea despre cat timp vor sta cei 2 impreuna si , daca nu cumva o sa uite pana urmatoarea zi amandoi ce au facut in acea seara.Dintr-o data , usa se deschise brusc , si cateva fete au intrat rapid in local si speriate….si au fost intrebate ce au patit… 
-Totul pare atat de ciudat…chiar nu inteleg.. 
-Ce ai patit Emy? 
-Nu ati auzit de masacrul de aseara?..Ceva pusti s-au drogat si au inceput sa se omoare intre ei.. 
-Si ce ne pasa noua de soarta lor?..si incepeau sa rada sis a faca glume..iar Emy serioasa ii intreba: 
-Nu observati ca lipseste cineva?..
-Andy,dar el a mers sa aduca niste bere….deci mai ramane…aaa…KATE!!!..hey, stiu ca inainte si ea facea de astea,dar a renuntat..nu?.. 
-Eu nu cred ca si ea a……. 
Venind Andy cu berile , a vazut-o pe Emy speriata si a intrebat-o ce a patit.Cand i-a zis povestea , Andy a scapat berile pe jos , acoperindu-le cu o mare de lacrimi,dupa care linistea s-a lasat intre cei de fata cand l-au vazut pe Andy. 

Clopotele bisericii sunau , iar din biserica un cosciug era scos de 4 oameni , iar in jur o lume intreaga care a cunoscut persoana “adormita”.Parintii ei stateau si blestemau soarta si sfintii , dar si prostia acesteia. In multime erau oameni care plangeau si se minunau de cele auzite legate de persoana “plecata”,printre ei se aflau prieteni care o stiau de la gradinita,colegi , prieteni care au invatat-o sa zambeasca un prieten bun,Mark , care privea serios incercand sa se abtina sa fie vazut plangand , si viata acesteia ,Andy, viata care acum nu mai era… 
-De cee??..de ce a trebuit sa plece?...de ce toate acestea??..de ce doare asa tare…si lovi-se oglinda in care se uita la cat de ranit ei …cioburile raman in piele dar acestea nu il dureau,nu mai simtea nimic…si isi tot zicea”mai are rost sa traiesc?,fara ea nu va mai fi la fel…”..intrebandu-se a mers in camera tatalui sau si luase ceva din sertar , dupa care merse pe o banca langa pod si se uita la o poza cu el si Kate , si zicea “Mai tii minte ca in acest loc ne-am intalnit pentru prima data in acea ploaie.Oare de ce ai venit chiar in acel moment aici?..cred ca aceasta va fi prima intrebare care o sa ti-o pun….si apoi o impuscatura se auzi , iar el incepea s-o vada pe Kate, s-o vada cum se aproprie de el , sa ii simta sufletul langa a lui , sa se iubeasca pentru totdeauna.Iar el vedea lacrimi pe chipul acesteia zicandu-i razand dupa care il saruta :”Ti-am zis eu ca te voi iubi pentru totdeauna”.

vineri, 16 ianuarie 2009

Tragedia podului

Tragedia podului

de Gothyic Denis


`Da! Ce seara frumoasa de iarna…vantul nu bate deloc , cerul e plin de stele , luna plina lumineaza lacul si vechiul pod.Tot ce se aude e sunetul mort al linistii.Totul e asa linistit si frumos…dar ce se vede??..A da.Sunt doar cateva cupluri de tineri indragostiti.Te intrebi poate:”ce cauta ei la acest pod? , de ce au venit ei la acest pod in loc sa mearga la un restaurant , cinematograf , discoteca , oriunde dar nu aici , in frig , pe un pod vechi de cand lumea. Defapt , ei au venit in acest loc , deoarece e considerat romantic datorita legendelor si povestilor de dragoste legate de acest vechi pod.Poate acum incepi si tu sa iti imaginezi o poveste , la fel ca multi altii , care au ajutat la imbogatirea frumusetii acestui loc.

Multi s-au intrebat care dintre multele povesti si legende sunt adevarate , dar eu stiu adevarata poveste a vechiului pod.

Aceasta poveste s-a intamplat intamplat in timpuri vechi , in timpurile marilor regi si imparati , in care religia era la baza vietii fiecarui om , in care deciziile Bisericii si razboaiele controlau soarta vietii lor.In acele timpuri , intr-o tara mareata si inconjurata de razboaie , in inima unei paduri , pe un lac erau un pod , in jurul caruia circula legenda lui Arthur si a cavalerilor mesei rotunde , si se spunea ca acel lac era locul de odihna a lui Merlin alaturi de Arthur si cavalerii sai , si in acele vremuri , lacul se numea ‘’lacul lui Merlin’’.

Intr-o zi de vara , pe acel pod statea o tanara fata care admira lebedele….numele ei era Jeane , era imbracata cu o rochie veche in stil Victorian de culoare neagra , mainile ii erau acoperite de o pereche de manusi negre , in picioare avea o pereche de papuci de gala.

Coborand incet de pe pod , in timp ce privea lebezile , a alunecat de pe pod si a cazut in lac.Nestiind sa inoate , ea se inneca incet si cadea spre fundul lacului.Tot ce mai vedea era numai apa in jur si razele soarelui care treceau prin apa si simteam cum incet incet se stingea din viata.In ultima clipa , tot ce a vazut , a fost ceva ce semana cu o piatra care a fost aruncata in apa , dupa care si-a inchis ochii si “ a adormit”.

Dintr-o data , o lumina puternica stralucea , tot ce se vedea era numai alb , se auzeau niste voci , dar nu se intelegea nimic , apoi fata s-a trezit si incet isi deschidea ochii.

S-a ridicat din pat si incepea sa se uite in jur…pe pereti erau multi cruci , un dulap in coltul camerei , geamurile erau cu vidrarii…si-a dat seama ca e intr-o camera de manastire.Cand s-a intors in cealalta partea , sa vada toata camera , a vazut un calugar ce se ruga la o cruce.Ea i-a zis cu o voce inceata si putin ragusita :

-Buna…mi-ai putea zice unde ma aflu?

Cand calugarul si-a intors capul , pe chipul fetei lui Jeane parea ca il recunoaste pe calugar , iar calugarul , cu fata plina de lacrimi si cu o expresie fericita a fetei , s-a dus catre ea si imbratisand-o i-a zis lacrimand :

-Cat ma bucur ca te-ai intors printer noi. Credeam ca te-am pierdut pentru totdeauna.M-am rugat 2 zile si 2 nopti fara oprire , ca Domnul sa te vindece sis a te readuca printer noi.

-Si eu ma bucur sa te revad , Richard , fratele meu.in timp ce il imbratisa si ea , lacrimile ii curgeau lin pe obraz.

-Hai sa coboram in sala de mese sa mai discutam , caci e mai placut acel loc decat aceasta camera saracacioasa.

Dupa care cei doi au iesit din camera , si mergeau pe un vechi hol spre sala de mese.Pe peretii acelui hol erau multe potrete uriase , cu conducatorii manastirii. Cand au trecut pe langa cel din capat , dinaintea scarilor , Jeane s-a uitat cu ura la un porter , la care pe placuta de aur de dedesupt , nu era scris nimic.

Dupa ce au bocorat scarile , aceastia au intrat intr-o incapere uriasa , ale carei pereti erau din piatra gri , la capatul salii era o cruce uriasa aurie pe care era rastignit un Iisus auriu , iar pe pereti erau geamuri uriase prin care treceau rzele soarelui si ‘’bronzau’ trupul lui Iisus.

Asezandu-se cei doi la masa , su incput sa-si vorbeasca:

-Jeane , pe unde ai umblat? Nu te-am mai vazut sau auzit ceva de tine de mai bine de 2 ani.

-Pai , frate , de acest tinut bretonic m-am cam plictisit , si am calatorit prin tinuturile celtice…

-Ce?!?!..ai umblat printer acei necredinciosi care ‘’stirbesc’’ credinta oamenilor in fata Domnului?

-Richard , calmeaza-te.Ceea ce am invatat de la inaintasi si preoti despre celti sunt doar minciuni. Si ei se inchina Domnului , dar prin alte moduri.Noi suntem invatati sa purtam ura pentru ei pentru ca nu reusim sa le cucerim teritoriile si pt ca preotii nostril au reusit sa-l cinvinga pe Papa sa-i declare ‘’necredinciosi”..pentru ca au alte metode care din punctual lor de vedere nu este voie alta invatatura in afara de cea care ne-o dau ei , si cu care ei ne conduc viata , iar noi o traim dupa spusele lor , fara sa intrebam , caci daca punem intrebari , ei ne ameninta ca Domnul ne va arde in Iad…..

-Nu m-ai vreau sa aud aceste baliverne…si nu-mi vine sac red. Acelasi sange cu mine , sa umble printer acei necredinciosi!! Va trebui sa fii spovedita ,sat ii post , sa….

-Taci frace…Nu voi face acele lucruri care is fara rost , si nu am facut nimic. Poate am baut cam mult…si apropos de asta…Umbland printe celti , am aflat ca sunt foarte prietenosi si ca stilul lor de viata e foarte plin de bucurie.Ei stiu sa se distreze , daca ai auzi ce melodioasa si vie e muzica lor , iar petrecerile lor sunt asa minunate , si la acele petreceri am gustat bautura lor traditionala , care e whisky , dar e asa bun si cand e acompaniat de masa si cantecele lor. Totul e asa placut la ei.

-O sa incerc sa iti inteleg aceste aventuri….dar…

-Dar…. vreau sa te intreb ceva.Cine m-a adus aici?tot ce imi amintesc e ca eram la lacul merlin si ca am cazut de pe pod in lac…..dupa care m-am trezit aici.

-Dar ce cautai la acel lac?

-Ai auzit de legenda lui Arthur si a cavalerilor mesei rotunde?

-Da , am citit acea legenda de la un frate calugar.

-Atunci stii ca acel lac e locul in care Merlin cu Arthur si cavalerii mesei rotunde au fost ‘’ingropati” si acum sunt paziti de o zana , care i-a fost eleva la Merlin,,

-Da , dar totusi ce cautai la acel lac?

-Am vrut sa vad locul de odihna a lui Arthur si a cavalerilor.

-Da , si acel lac era sa ajunga si locul tau de odihna.

-Stiu.Iar acum vei incepe sa zici ca Domnul a blestemat acel lac , sau ceva de genul acesta , doar ca eu sa nu ma mai duc acolo.Nu este asa?

-Pai , si eu am avut curiozitatea de a vizita acel lac , dar am citit o carte despre acel lac ca a fost interzis si blestemata de domnul.

-Dar de ce este interzis?

-Am intrebat si eu pe marii preoti , care mi-au zis ca asa a dorit Domnul si ca motivul e secret , si e cunosc doar de mai marii Bisericii.

-Sau pt ca in acel loc armata bretonica a suferit o uriasa infrangere din partea celtilor , iar ofiterii care au trait un timp printer celti si s-au intors in tara , au inceput a scrie carti despre abuzurile religioase ale Biserici..si au fost condamnati de Biserica ca fiind eretici si s-a ordonat ca sa fie vanati si omorati.

-Stii prea bine ca nu s-a intamplat asa….zise Richard cu un ton ridicat si voce autoritara…ci acei ofiteri au fost prinsi si masacrati in ritualuri sataniste ale celtilor, si scrieri..mmhh…singura scriere a fost a singurului ofiter care a resit sa evadeze si sa scrie intr-o carte cum au fost masacrati camarazii sai….el a fost singurul supravietuitor din intreaga armata.

-Defapt a fost singurul care a reusit sa isi salveze viata dintre toti acei ofiteri , deoarece a acceptat sa traiasca in tacere sis a scrie minciuni…observi ca noi toti suntem invatati sa ascultam orbeste , fara sa punem nici cea mai mica intrebare , deoarece daca pui intrebari esti eretic pt ei , cineva care va fi amenintat de ei ca va arde in Iad doar pt a pastra tacerea , deoarece prin aceasta putere de convingere care o au asupra noastra preotii , ei profita de credinta noastra in Dumnezeu pentru castigurile lor personale si ca ei sa traiasca in lux.

-Si cred ca observi ca acum si eu is unul dintre ei.

-Da , cred ca observi ca eu sunt unul ditre ei,

-Am observat asta , vai…multe s-au schimbat de cand am parasit aceste locuri….sper ca u sa reusesti sa faci cateva schimbari bune in aceasta privinta….

-Si eu sper.

-Vad ca ne-am cam indepartat de intrebarea mea.Cine m-a adus aici?Cine m-a salvat?

-Vino cu mine sa te prezint lui.Si el astepta trezirea ta ca sa te poata revedea dupa atatia ani.

“Sa ma revada dupa atatia ani?...oare cine o putea fi…parintii mei au murit in timpul razboiului…?...(o furtuna de ganduri si intrebari loveau acum mintea lui Jeane , se tot intreba , cine ar putea fi aceasta persoana)”

Cei 2 s-au ridicat de la masa si au mers la scarile ce conduceau spre o camera a manastirii….dupa ce au ajuns la usa , Richard a batut la usa si din interior se auzea o voce care le zicea sa intre.

Cand au intrat in camera , Jeane se uita in jur si analiza camera.Era o camre simpla de manastire , cu diverse cruci si portrete pe pereti , si o mica biblioteca , iar la fereastra se afla o persoana , care cand s-a intors , Jeane l-a recunoscut.Era William , fiu unui mare nobil , care detinea partea estica a Londrei , inclusive manastirea in care stateau , care a fondat “Marea biblioteca” din acel oras.William era conducatorul acelei manastiri si facea parte din curtea regala.William era un mare conservator al acelor timpuri , mai ales in privinta religiei si ii uraste pe celti asa mult incat el insusi a executat cativa in piata centrala a orasului , iar acesta era un motiv pentru care Jeane il ura , dar totusi…William o iubea pe Jeane de cand o cunostea si incerca mereu sa o cucereasca , dar nu a reusit niciodata.

-Buna Jeane , incantatoare ca intotdeauna.Apropriindu-se de ea , i-a dat un bughet de flori orhide si ia zis : Aceste flori sunt printer cele mai rare din aceasta lume , dar nu se pot compara cu frumusetea ta.

Jeane isi zicea in sinea sa “Doamne , ce ma poate enerva aces tom de doi bani”

-Iar tu ai ramas la fel William.Am auzitm ca tu ai fost cel care m-asalvat.

-Da , asa e….si te-as putea salva la orice moment , ori de cate ori…pt frumusetea ta.

-Da,da,da.Dar parca acel lac era interzis de catre voi preotii.Ce cautai acolo?

-Pai….

-Taci din gura.M-am saturaturat de replicile tale si minciunile tale , iar florile , poti sa le mananci , ca nu-mi plac.Ma duc afara sa iau o gura de aer.

Dupa ce Jeane a iesit din camera . cei doi s-au asezat la o masa si au inceput a vorbi.

-Richard , frate. Nu stiu de ce , dar nu pot sa mi-o scot pe Jeane din minte.o iubesc si o urasc in acelsi timp , dar mai mult o iubesc , vreau sa ma unesc pe vecie cu ea si sa-mi poarte urmasii in pantece.

-Wiliam , si eu care sunt fratele ei , no pot convinge sa se casatoreasca cu tine.

-Richard….. tu tii minte cine te-a ajutat cand erai urmarit de autoritati ca un caine si ti-a dat o noua identitate cu pretul vietii ca sa scapi…tii minte cine te-a adus la aceasta manastire si ti-a dat un rang inalt pentru a avea un venit mare?

-Da , tin minte.Tu m-ai ajutat si de aceea ti-am jurat loialitate in fata Domnului , si sa te ajut mereu cand vei avea nevoie.

-Da , si de aceea iti cer , sa incerci s-o convingi pe sora ta sa ma iubeasca.

-Bine , te voi ajuta.Dar acum trebuie sa plec , am de participat la o sedinta importanta. Cu bine si Domnul fie cu tine.

-Domnul fie cu tine , frate.

Intre timp , Jeane se plimba prin gradina manastirii , cand deodata a vazut un trandafir negru.L-a ridicat si se gandea :” Ce trandafir minunat, nu am mai vazut niciodata un asemenea trandafir.Oare cine la aruncat aici?”.Apoi a strigat tare : “Care ati aruncat un trandafir negru aici?!?...Liniste totala , apoi a aparut un om in spatele ei.Cand s-a uitat la el , s-a speriat si a cazut pe jos , unde incepea sa tremure..”oare de ce s-asperiat?”..pai s-a speriat asa tare cand vazuse ca acel om nu avea deloc ochi , avea un spatiu negru intre ochi , dar totusi se uita spre ea , de parka o putea vedea…si i-a zis :

-Tu nu ai ochi?..cum de?.poti vedea?

-Da , pot vedea chiar mai multe decat ochiul uman.

-Cum poti fara ochi??..ce esti?

-Te-ai speriat din cauza asta.scuza-ma. Is obisnuit sa stau printer oamenii care sunt obisnuiti cu mine.

-Nu-I nimic.Dar cum poti vedea fara ochi?Nu steam ca oamenii pot vedea fara ochi.

-Nu sunt om.De asta pot.

-Atunci cine , ce esti?

-Ma numesc Cyrus.Sunt un inger cazut care doreste sa se intoarca printer semenii sai de Sus..la inceputurile timpului am fost atras de Lucifer , dar am vazut numa acum ca vorbele sale erau doar ca san e atraga pe noi impotriva Creatorului.Acum eu regret ca am fost convins si mi s-a zic ca ‘’cheia’’ mea spre Rai sunt 2 suflete umane pure care va trebui sa le conduc in acelasi timp spre viata de apoi.

-Inger?credeam ca voi stati toata ziua in Rai si va rugati Domnului cu cantece de lauda si cei cazuti au misiunea de ai atrage pe cat mai multi oameni in Iad…

-Da , dar nu facem doar atat.Noi mai venim si in lumea muritorilor petru a va ajuta pe voi oamenii si sa inclinam balanta in razboiul etern intre bine sir au.

-Acum am mai inteles ceva , dar tot is in ceata putin..eu am uitat sa ma prezint , sunt

-Jeane.

-De unde stiai?

-Te stiu de acum cateva zile cand stapanul si prietenul meu te-a salat din acel lac.

-Stapan si prieten?esti cumva in slujba lui William?

-Nu.E altcineva…

-Aaa.Deci el m-a salvat , nu William , ce mincinos.Dar de unde stiu ca nu ma minti si tu?Da-mi o dovada ca nu minti.

-Dovada e in mainile tale.

-Trandafirul negru?

-Da , emblema satului pe care il conduce stapanul meu.Iar trandafirul , e insemnul puterii lor asupra satului , iar cel ce il poarta face parte din familia capului satului.Stapanul meu l-apierdut cand a trecut prin aceasta gradina pt a te aduce in acest oras pentru adapot sis a fii ingrijita.Caci dupa ce am trecut pe langa aceasta gradina , un fel de preot alaturi de cativa soldati , au inceput a striga dupa noi si am fost fugariti de acei soldati.Iar acest tradafir a fost pierdut cand stapanul meu a fost lovit de o sageata si a trebuit sa plecam de aici , pe tine lasandu-te in gradina cu speranta ca oamenii bisericii vor avea grija de tine.

Acum eu trebuia sa ma intorc sa recuperez acel trandafir , dar vad ca cineva l-a recuperate inaintea mea.Stapanul meu cred ar fi foarte bucuros daca il ve-ti inapoia dumneavoastra inapoi Lady Jeane , caci mi-a povestit ca v-a mai intalnit de cateva ori , dar nu a avut curajul sa va intrebe de nume.Daca vreti sa veniti , va conduc eu.

-Cum sa nu vreau sa vin.Vreau sa il cunosc pe acest salvator al meu.Dar unde sta ascuns acesta?

-El acum sta in speranta ca vei vrea sa vii , la Lacul Merlin.

-Ce mai asteptam?..hai sa mergem..

Dup ace au iesit din gradina , s-au auzit niste voci care strigau “Iar e tipul de acum cateva seri…Prindeti-l”

Apoi Jeane l-a intrebat pe Cyrus.

-Oare pe cine au vazut de striga asa?..iar cand s-a uitat spre Cyrus , acesta nu mai era. “oare unde a disparut?”

Apoi a venit un soldat langa Jeane si a intrebat-o :

-Lady Jeane , ati patit ceva?v-a facut ceva acel nemernic?

-Nu , nimic.

-Bine atunci , caci contele William isi facea griji unde ati disparut.Vai , daca as fi in locul dumneavoastra , si cu Wiliam care vad ca isi face griji pt dumneavoastra….

-Nu mai a-ti continua sa cautati intrusul?.poate chiar acum e in camera lui William si il asasineaza..

-Sper ca nu…Soldati!Continuati intrusul…stiti bine ca daca e prins , vom fim rasplatiti.

Dupa ce soldatii au plecat , Jeane s-a mai plimbat putin prin gradina dupa care a plecat spre lac.

Cand a intrat in padurea de langa lac , isi zicea in sinea sa “sper sa nu fie iar o gluma de a lui Wiliam, Sper sa arate bine salvatorul acesta”. Cand se afla la cativa metri de pod , putea vedea pe cineva care state ape acel pod . unde statea pe pod si scria intr-un fel de jurnal.

Cand s-a apropiat de el , Jeane vroia sa ii zica ceva , dar acesta a zis inaintea sa:

-Tu trebuie sa fi Jeane , ceea ce mi-a gasit trandafirul.

Cand acesta s-a intors cu fata spre Jeane , aceasta i-a vazut chipul si imbracamintea.Avea o un chilt scotian negru cu rosu , si o camasa neagra.Avea o fata placuta , ochi verzi si par lung si brunet deschis.

-Iar tu esti….

-Eu sunt Angus MacBeth , un simplu calator de prin tinuturile celtice.

-Nu trebe sa zici mai multe , caci te tin minte , te-am intalnit la acel concurs de cine rezista sa bea cel mai mult wisky….vai , nu-mi vine sa cred ca ai fost printer primii care au cazut si au adormit dupa prea multa ‘’agitatie’’….

-Se mai intampla…vroiam sa am curaj sa te invit la un dans , dar se pare ca dansul somnului m-a luat inainte.

-Si eu vroiam sa te invit la dans , dar…m-am gandit ca fiind fiul nobilului satului , aveai deja o aleasa , si nu vroiam sa ma amestec.

-Asa ceva nu se intampla in traditia familiei mele , deci…ai fi putu linstita sa ma invite la dans.

-Da.si incepu Jeane a rosi. Si..cum as putea sa iti multumesc ca m-ai salvat?

-Cred ca ai putea….mi-ai putea multumi…daca…vei veni cu mine la o plimbare prin aceasta padure min…

-Vi odata sau adormi pe acel pod admirand padurea?Striga Jeane , care alerga spre padure.

In plimbarea lor prin padure cei doi au povestit despre aventurile lor , amintirile lor mai placute si au ras in continuu. Si dupa multe ore , s-au intors la pod , unde trebuiau sa-si ia adio.

-Iti multumesc pentru o zi minunata.spuse Jeane.

-Si eu iti multumesc pentru ca ai venit sa te plimbi cu mine.

Apoi au inceput sa se uite unu in ochii celuilalt , si in privirile lor se vedea o fericire interioara , datorita careia ochii celor doi au inceput sa straluceasca si apropriindu-si corpul unuia de a celuilalt , au inceput sa se imbratiseze incet , mainile lui Angus mergeau incet pe sub braul lui Jeane si cum isi apropiau incet corpurile , si-au inchis ochii si isi apropiau incet buzele , cand intr-un final si le-au unit , iar in acea imagine care o formau , apareau cei doi sarutandu-se in timp ce in lac se reflecta soarele care apunea.

Dar in timp ce cei doi se sarutau , nu stiau ca in afara de privirea soarelui ce apunea si a lunii care incet aparea , si altcineva ii privea pe cei doi.Oare cine o fi acest personaj?

-Jeane , cand ai vrea san e mai intalnim?

-Ce zici de maine la rasaritul soarelui?

-Mai bine la apus , e mai frumos.

-Bine , ne vedem atunci.

Siincet isi desparteau mainile , dupa care Jeane incepuse sa fuga.

Cand Jeane s-a intors la manastire , a vazut lumina aprinsa la camera lui William ,si se intreba , ce-o face el la ora asta tarzie…dar nu-i pasa , se gandea la intalnirea de la apusul soarelui.

In camera lui William , era acesta alaturi de Richard si vorbeau :

-E adevarat ce-mi zici?

-Da , i-am vazut impreuna pe pod.

-Nu-mi vine sa cred , chiar cu un dusman an tarii…Iti multumesc pentru informatie.

-Cu placere , frate.

-Si cand se vor reintalni?

-Maine dupa apus.

-Bine atunci.Acum stiu ce e de facut.

-Ce vei face?

-Voi scapa de aceasta amenintare , odata pentru totdeauna.

-Atunci iti urez success la vanatoarea lui de maine,dart e rog sa nu fie deloc ranita sora mea.

-Te asigur ca nu va fi deloc ranita.

-Ma bucur sa aud asta.am incredere in cuvantul tau.Acum eu ma retrag.Noapte buna

-Noapte buna.

Urmatoare zi la lac , Jeane statea linistita pe pod si il astepta pe Angus , in timp ce privea lebedele de pe lac.Statea si astepta , apoi il vedea pe Angus , care venea insotit de Cyrus.

Cand s-au apropiat , Angus i-a zis lui Jeane :

-Acesta este prietenul meu….

-Cyrus , am avut placerea sa-ti intalnesc prietenul.zise Jeane..si Angus vroiam sa te intreb , cum ai reusit sa te imprietensti cu un inger?

-Asta s-a intamplat acum cativa ani , cand ma plimbam prin aceste tinuturi , cand , dintr-o biserica abandonata , am auzit niste sunete. Cand am intrat , era Cyrus legat cu niste sfori si torturat de niste soldati care vroiau s ail vanda ca si sclav , dar vroiau sa se distreze putin inainte de al scoate pe piata.Dar le-am oferit eu niste bani si mi l-au dat.Dupa care l-am dus la un izvor unde sa ii curat ranile.Acolo dupa ce i-am dat jos esarfa ce ii acoperea ochii , si am vazut spatial gol si vedeam cum se uita la mine de parka m-ar vedea , m-am speriat , dar apoi m-am Calmat si mi-a zis ca e inger si ca…

-Asta mi-a zis si mie ,Angus. E foarte frumoasa povestea sa.

-Dar nu mai frumoasa ca ai tai ochi.

Iar Jeane incepuse sa rosheasca sis a apropiat sa il sarute pe Angus.Dar apropiindu-se , a vazut ca Cyrus a disparut si a intrebat:

-Unde a disparut Cyrus?

-Poate vrea sa ne ofere putina intimidate. Iar acum Angus se uita in ochii lui Jeane si apropriindu-si buzele de ale ei s-a auzit.

-Bravo , Jeane.

Si apoi speriata , Jeane a zis :

-William , ce cauti aici?

-Pai , am venit sa vad cum onoarea mea si a familiei tale e patata.Cum ai putu sa faci una ca asta Jeane.Cu toate ca te-am salvat si…

-Ce-ai facut?Iar ma minti , la fel cum ai facut mere.Te urasc Wiliam ..esti un…

Inainte sa mai poate zice ceva , William a strigat

-Bine , tu ai ales asta.Soldati!Trageti!

Apoi cei doi au fost loviti de sagetile soldatilor , care le sfasiau si treceau prin carnea lor ca niste lupi infometati , dupa care cei doi au cazut pe pod , iar de pe pod incepea sa curga sange in acel lac , care tot incepea sa devina tot mai rosu , iar soarele cel portocaliu care se reflecta in lac, devenea mai roshiatic.

Cazuti , cei doi se uitau in ultimele clipe ale vietii unu la celalalt , dupa care , cu o ultima suflare ,si-au zis unu la celalalt “te iubesc” si si-au apropiat buzele pentru a-si da un ultim sarut , scufundat in propriul sange , iar sarutandu-se cei doi s-au stins din viata, iar deasupra lor a inceput sa straluceasca ceva , era ca o stea in care aparea chipul lui Cyrus , care se uita la cei doi si zicea ‘’doi oameni puri , pe care va trebui sa-i conduc in acelasi timp spre Rai , aceia vor fi cheia mea , si va promit prieteni , ca in cateva clipe , va veti redea si va veti iubi pentru enernitate in gradina Raiului va multumesc ca m-ati ajutat”

Vazand aceasta , soldatii s-au speriat si au fugit din acel loc , si au povestit mai departe , cum ceva diavolesc le-a aparut in fata la acel lac si afirmau tot mai tare ca acel lac e blestemat.

William a mers la Richard si i-a povestit cele intamplate , doar ca ii zicea ca celticul a uciso pe Jeane , si ca , cand el a sosit la lac a fost prea tarziu ca so mai salveze si ca ceva diavolesc i-a aparut lui si soldatilor sai in fata. Si l-a avertizat ca trebuie sa continue Campania prin care ziceau ca acel lac e blestemat caci , acel blestem i-a adus moartea surorii sale Jeana.

Richard auzind acestea , s-a retras in camera sa unde a gandit problema si s-a hotarat sa incerce sa rescrie intr-o carte care o va ascunde ceea ce s-a intamplat , dar nu singur a scriso , deoarece avea si un inger langa care aparea mereu doar cand era singur.

Peste multe secole , langa acel lac , un calator contemporant a gasit acea carte , si in timp ce statea in frigul ierinii langa pod si vedea tineri indragostiti trecand pe langa lac , citea cu glas tare povestea din cartea lui Richard.