sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Your eyes into hers..

Sentimentul de mahmureala aparitia isi facea , bautura se terminase.Nu puteam continua starea de eliberare de realitate.Acum totul parea vag , confuz , indecis , deci la realitate m-am trezit.
Dar , in timpul eliberarii eului ascuns , in timpul constiinteti inchise , viata parea fara de griji , nici un sentiment rece din realitate nu ma bantuia…Pana cand , o pereche de ochi imi amintise.Acei ochi , care pana acum , mi-au lipsit se pare ca soarta mi a aratat,dar cu un pret,pretul suferintei.
In timpul eurofiei , in interior , auzeam cum inima imi batea , “se gandea” la ceva , sau poate cineva , ochii cuiva sentimetul mai puternic il facea.
Dar ce m-a putut aduce aici….sentimentul complesitor de singuratate , sau doar o amintire care o doream retraita.Dar poate era un nou inceput , ascuns in spatele albastrilor ochi.
Ce am privit,ce am vazut?...fericire,entuziasm,dorinta….cu o nesiguranta ascunsa in spatele unei dorinte.
Stand, gandindu-ma la alte trairi , alte experiente…..incercand sa scap de ale mele , eram tras inapoi tot mai puternic de propriile trairi .Refuzand sa le ascult cererea , razbunarea s-a pregatit pentru a fi trimisa.Un sentiment de tristete si de dor , dar de ce,nu pot sa imi dau seama.Dar, retraind amintirile , inima continua sa bata tot mai puternic , loviturile sale simtindu-le ca niste lovituri tot mai puternice impotriva sa….poate era dezamagirea ce batea la usa. Dar cu toate ca le simteam , atingandu-mi pieptul , bataile inimii nu le simteam , simtul tactical ma trada….ajutand gandurile sa ajunga sa ma conduca.
Asteptand sa treaca , ele deveneau tot mai puternice, lasand mintea intr-o stare meditativa , corpul nemiscandu-se deloc, oare mai respiram?
Rasetele m-au trezit la realitate .Eu ma vedeam ca un drum,iar lumea din jur, o vedeam ca iarba de la marginea drumului,simteam cum trec pe “langa” ei , dar tot “langa” ei ajugeam….despartit de realitate, sau disparut de printer ei ma simteam.Le simteam gandurile,privirile,actiunile ,imi doream sa ma intorc inapoi, dar drumul continua……intorcandu-ma inapoi unde eram.
Inapoi la realitate ,imi iau vechiul rol de personaj figurant, din viata celor in care apar.Normalitatatea ma cuprinde, dar inima continua sa bata.
Gandurile de nesiguranta doreau sa o linisteasca, dar ea continua sa bata provocand durere.Ii amintise ca avuse dreptate candva , dar inima nu accepta nimic in afara de risc.
Priveam luna , un vechi chip imi era aratat , dar schimbandu-se, prindea un alt contur, alte color , doar culoarea ochilor si a buzelor ramaneau la fel. Rosul arzator al lunii crestea , la fel ca si bataile inimii, pe masura ce suferinta crestea , durerea lua acelasi cale.
Un vechi drum ma astepta , dar schimbarea se simtea in aer , ceva imi era soptit , sau poate doar aluziile creau speranta , si indecizii.
Semne ale schimbarii , semene cotidiene, care nu le ia nimeni in seama, pot sa prezinte ceva , sau sunt doar niste sperante, create de o minte confuza , pierduta , ce vroia sa isi creeze un drum?....sau poate , cu mare nesiguranta si o speranta oarba , era soarta ce vroia sa iti arate un zambet.Dar, cu totii stim ca un zambet de la soarta te va costa o mie de lacrimi…..soarta e o tarfa, sau poate , noi suntem prea prosti pentru a decide.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu