miercuri, 15 decembrie 2010

Suflare de anxietate

Anxietate
Peste a ratiunii poarta
Mi-ai adus in fata o soarta
Ce simplu tinde spre...
Moarte.

Anxietate
Printre ale tale randuri
M-am pierdut , am vazut
Cat suntem de singuri
Cum iarasi am decazut
cum tot cea ce-a ramas
dintr-o fiinta cu glas
E moarte.

Anxietate
O intunecata ratiune rece
Printr-o prisma stearsa
De optimismul ce simplu trece
Cum nevinovat sange il varsa
Dreptatea,care pentru putere cere....
Moarte.

Anxietate
Un grec inger ce zboara
Cu numele de Spes ca povara
Singur aripile isi doboara
A vazut cat e acum de clara
Soarta lor in propria lume
Care acum poarta doar un nume
Auzit prin a nebuniei soapte
La a ratiunii ureche cum bate...
E moarte.

3 comentarii:

  1. Asta imi place foarte mult, felicitari>:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma uimesti ^^
    E perfecta! >:D<
    iar cuvintele parca prind viata :*
    Sper sa ne uimesti cu mai multe poezi Pt ca te pricepi iar noi te apreciem >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. Cuvintele nu prind viata ...ele sunt din viata.
    Cred ca ai dreptate anxietatea pare a fi un simptom al "mortii". Dar ca orice boala poti alege sa o tratezi sau sa o lasi sa degenereze in moarte.
    Anxietatea ne arata cat de slabi suntem... cu scopul de a ne reinventa.
    Iti doresc multa inspiratie in continuare!
    Yanna`

    RăspundețiȘtergere