Dupa un weekend lung , am revenit.Pfff, deci ziceam ca a fost un “weekend lung” ca am ramas in pana de net , ca suparatii de la net , nu se prea obosesc sa se grabeasca sa vina sa repare (citat dupa ce o zis ei) “intr-o zona cu mai putini abonati”, m-am enervat ca noh , cine nu s-ar enerva pentru chestia asta , dar m-am calmat incercand sa inteleg si sa le zic de bine celor responsabili pentru un sistem atat de “buuuuuun”.
Adica serios , care e faza ca eu ma aflu intr-o zona cu mai putini abonati (ce sa fac daca blocu e plin de oameni trecuti prin ambele razboaie mondiale si au facut orgii cu Burebista, si lor nu le trebe net , atata timp cat “cutia cu imagini”(alias TV) merge iar serialele lacrimogene si meciurile de fotbal sunt aruncate cu tonele peste ei , ca sa aibe si alte subiecte de discutie in afara de barfele despre vecini) , si e vina mea ca azilu si-a facut cuibu aici? Dar noh , incetez sa fac pe micu trol enervat pe asta si imi zic , a trecut , me is happy now , me has net now.
Dar totusi , cand ma gandesc la acest weekend fara net , mi-am cam dat seama ca ma aflu intr-o oala in care se afla majoritatea lumii , adica acea oala de “dependenti de net”.Cand m-am gandit la asta nu mi-a prea placut acest adevar , si am inceput sa meditez la acest lucru.
Ideiile care mi-au venit ar fi urmatoarele , mah ,om , cand is plecat de acasa , niciodata nu am nevoie de net , asta ar fi ultimu lucru la care m-as gandi , extrem de putin imi pasa de el , dar cand is in casa , mai mereu trebe sa ma uit la una sau la alta , si cum acum imi vand bassul ( daca va intereseaza unul sau stiti pe cineva care il intereseaza , idul meu e insane.child91 , il dau cu 300 de roni , si pentru restul informatiilor , contact me) ma uit zilnic la anunturi , si intru pe blog sa vad ce mai e , si daca “chestiilor”(or internet trolls) le-au mai venit niste tampenii (scuze, idei critice de cel mai inalt nivel , in cap ) , sa ascult un radio de metal chiar nice , si sa nu uitam de ETERNUL MESSENGER (nici nu vreau sa ma gandesc cat timp am pierdut cu el ,si nici nu vreau sa stiu). Aaaa , si sa nu uit de serus5 , da , sincer mai mult pastrez acel profil acum pentru a tine la “murat” pozele mai vechi , iar cum mi-am reinstalat wingozul , multe le-am pierdut , dar mai am cateva dintre ele puse acolo , si la nevoie , le am acolo.
Deci , is un sobolan de net , dar asta numai cand is in casa.Si ma gandesc , de ce mereu trebe sa stiu ca am netul , si am nevoie sa stau pe mess sa vorbesc cu lumea….si acuma , am si alte activitati in casa , dar parca need to talk to somebody in timp ce fac ceva si am nevoie de pc.
As putea trai fara net , dar cred ca ar fi destul de boring pana oi constientiza ca nu am ce face in legatura cu asta (cu faptu ca nam net) , si mi-oi gasi alte preocupari , dar totusi as vrea sa am messengerul deoarece cand iau o pauza sau ceva , simt nevoia de a vorbi cu cineva si cum vorbitu pe telefon = bani , iar cel pe internet = free , e mai convenabil sa vorbesc pe messenger, si e mai usor sa tii asa legatura cu cineva ca noh (generatia asta , ca si mine , NEEDS internet) , si gandindu-ma la asta mi-a venit o intrebare in cap , inainte de a incheia acest articol ”Ce te-ai face daca in intreaga tara/judet/oras nu ar fi internet pentro o perioada ,sa zicem de….o saptamana?”
Astept raspunsuri la comentarii , salut.
luni, 22 februarie 2010
joi, 18 februarie 2010
Deci intamplare penala.Acum , aaaa , ceva timp o asa numita “tipa” , poate nu era tipa , poate era tip , sau mai rau ( speciment Lady Bla-Bla , zis si hermafroditus maximus )si o vom numi “chestie”….sau alte sugestii astept de la voi in comentarii.
Deci , “chestia” asta a intrat pe mine de pe un id care vrea sa ramana in anonimat (lola_lola_lola94 , am inteles ca vrei sa subliniezi ca esti LOL-a si…is de acord , esti LOL-a).Iar acea “chestie” a inceput prin a se preface ca e ceva tipa distrusa de viata , care e din cluj si….se simtea horny si vroia sa se scarpine cole jos spunandu-le altora lucruri care ea nu cred ca le-ar prea zice in real life , ce face netu din oameni.
Si dupa ce tot sa scarpinat bine , si s-a ajuns la faza in care , mi-am cam dat seama ca e doar o “masca” , a inceput sa se enerveze.Si mi-a relevat motivul pentru care a facut aceasta “cruciada”.A facut totul doar pentru a ma rani,a ma face sa sufar (citez de la ea) , pfff ,wow , ti-ai facut un id fals , ai vorbit cu mine , si prin faptu ca ai vorbit cu mine, m-ai ranit, sufar(ton ironic).Si a vrut sa faca asta doar sa-mi transmita faptu ca nu ii place ce scriu si cum scriu , ca imi bat joc de limba romana si etc.
Cand mi-a tot zis alea incepusem sa mi-o imaginez pe “chestie” ca pe un Jijica Beeecali , “luptatorul luminii” in “cruciada “ impotriva dusmanilor tarii , chiar mi-l imaginam pe el zicand acele lucruri.
Acum intrebarea mea ar fi , “chestie”! , daca nu iti place cum scriu si ai ceva pareri critice in legatura cu ce scriu , de ce nu ai putut sa vii tu la mine si sa imi zici ce nu iti convine , sa discutam legat de blogul meu ?
Serios acum , chiar asa de weak esti de nu ai putut? N-are rost sa ma consum pentru asta , dar….totusi raman putin ,intrigat….oare la asta se ajunge din cauza netului , sau doar unii oameni is mai , “chestii”?
Daca aveti ceva critici legate de ce si cum scriu , zice-ti linistiti ,ca is deschis la opinii.
Cam asta a fost , ne mai auzim la urmatoru episod. Salutare.
Deci , “chestia” asta a intrat pe mine de pe un id care vrea sa ramana in anonimat (lola_lola_lola94 , am inteles ca vrei sa subliniezi ca esti LOL-a si…is de acord , esti LOL-a).Iar acea “chestie” a inceput prin a se preface ca e ceva tipa distrusa de viata , care e din cluj si….se simtea horny si vroia sa se scarpine cole jos spunandu-le altora lucruri care ea nu cred ca le-ar prea zice in real life , ce face netu din oameni.
Si dupa ce tot sa scarpinat bine , si s-a ajuns la faza in care , mi-am cam dat seama ca e doar o “masca” , a inceput sa se enerveze.Si mi-a relevat motivul pentru care a facut aceasta “cruciada”.A facut totul doar pentru a ma rani,a ma face sa sufar (citez de la ea) , pfff ,wow , ti-ai facut un id fals , ai vorbit cu mine , si prin faptu ca ai vorbit cu mine, m-ai ranit, sufar(ton ironic).Si a vrut sa faca asta doar sa-mi transmita faptu ca nu ii place ce scriu si cum scriu , ca imi bat joc de limba romana si etc.
Cand mi-a tot zis alea incepusem sa mi-o imaginez pe “chestie” ca pe un Jijica Beeecali , “luptatorul luminii” in “cruciada “ impotriva dusmanilor tarii , chiar mi-l imaginam pe el zicand acele lucruri.
Acum intrebarea mea ar fi , “chestie”! , daca nu iti place cum scriu si ai ceva pareri critice in legatura cu ce scriu , de ce nu ai putut sa vii tu la mine si sa imi zici ce nu iti convine , sa discutam legat de blogul meu ?
Serios acum , chiar asa de weak esti de nu ai putut? N-are rost sa ma consum pentru asta , dar….totusi raman putin ,intrigat….oare la asta se ajunge din cauza netului , sau doar unii oameni is mai , “chestii”?
Daca aveti ceva critici legate de ce si cum scriu , zice-ti linistiti ,ca is deschis la opinii.
Cam asta a fost , ne mai auzim la urmatoru episod. Salutare.
sâmbătă, 13 februarie 2010
Episode two
In acest articol voi discuta o chestie cam…weird.Adica o chestie ciudata patita in ziua de azi.
Deci , m-am trezit de dimineata sa ma pregatesc sa ma intalnesc cu instructoru pentru lectia de condus.M-am trezit normal , o dimineata normala cu o trezire fortata. Iesind afara vazusem ca ploua , vazand ploaia ma gandeam ca va fi o zi plicticoasa, trecatoare, fara nici un rost.
Conduceam , dar pe drum vazusem cum ceata se ridica de pe niste dealuri din orizont , acum voi face o paranteza . [ eu stiam ca de obicei cand ceata se ridica de la pamant va fi o zi senina , asa stiam eu..voi stiati diferit? ] ,dar in acel moment putin ma gandeam la chestia asta , am inceput sa ma gandesc numa dupa ce am ajuns acasa.
Continuandu-mi ziua ,care ma gandeam ca va fi una plicticoasa , din cauza vremii , am stat sa ma uit la un film dupa care sa repet ceva piese.Dar dupa o vreme , m-am oprit din cantat sa iau o pauza.Luand pauza ma gandeam :“sa ies sau nu in aceasta seara?”Dar vazand vremea molesitoare ma gandeam sa stau acasa , dar intr-un final m-am decis sa ies.
Cand am iesit afara era un fel de lapovita si ninsoare , sau era ploaie si ninsoare , nimeni nu stia ce era , caci ii auzeam pe cei de pe strada cum ziceau “ploua sau ninge?” si “nimeni nu stie daca ploua sau ninge”.
Seara a continuat in cam acelasi mod ca in fiecare seara , cu multe rasete si bucurie. Dar iesind din local , am vazut ca afara ningea.Eram bucuros datorita ninsorii (si cred ca si multi indragostiti s-au bucurat de chestia asta) ,dar nu ma gandeam cat de ciudat era faptu ca ningea.
Mergand acasa , am vazut masinile acoperite de zapada si ca inca ningea…atunci m-am gandit la aceasta zi si cum de este posibil ca intr-o zi sa ploaie , dar si sa ninga?Adica serios , sa iesi din casa si sa vezi ca ploua , dar cand te intorci vezi ca ninge.Voua nu vi se pare cam ciudata chestia asta?
Cam asta a fost articolul din aceasta….dimineata , la care ma gandeam sa il scriu , astept comentari.Noapte buna…sau, buna dimineata?..ia-o cum vrei.
Deci , m-am trezit de dimineata sa ma pregatesc sa ma intalnesc cu instructoru pentru lectia de condus.M-am trezit normal , o dimineata normala cu o trezire fortata. Iesind afara vazusem ca ploua , vazand ploaia ma gandeam ca va fi o zi plicticoasa, trecatoare, fara nici un rost.
Conduceam , dar pe drum vazusem cum ceata se ridica de pe niste dealuri din orizont , acum voi face o paranteza . [ eu stiam ca de obicei cand ceata se ridica de la pamant va fi o zi senina , asa stiam eu..voi stiati diferit? ] ,dar in acel moment putin ma gandeam la chestia asta , am inceput sa ma gandesc numa dupa ce am ajuns acasa.
Continuandu-mi ziua ,care ma gandeam ca va fi una plicticoasa , din cauza vremii , am stat sa ma uit la un film dupa care sa repet ceva piese.Dar dupa o vreme , m-am oprit din cantat sa iau o pauza.Luand pauza ma gandeam :“sa ies sau nu in aceasta seara?”Dar vazand vremea molesitoare ma gandeam sa stau acasa , dar intr-un final m-am decis sa ies.
Cand am iesit afara era un fel de lapovita si ninsoare , sau era ploaie si ninsoare , nimeni nu stia ce era , caci ii auzeam pe cei de pe strada cum ziceau “ploua sau ninge?” si “nimeni nu stie daca ploua sau ninge”.
Seara a continuat in cam acelasi mod ca in fiecare seara , cu multe rasete si bucurie. Dar iesind din local , am vazut ca afara ningea.Eram bucuros datorita ninsorii (si cred ca si multi indragostiti s-au bucurat de chestia asta) ,dar nu ma gandeam cat de ciudat era faptu ca ningea.
Mergand acasa , am vazut masinile acoperite de zapada si ca inca ningea…atunci m-am gandit la aceasta zi si cum de este posibil ca intr-o zi sa ploaie , dar si sa ninga?Adica serios , sa iesi din casa si sa vezi ca ploua , dar cand te intorci vezi ca ninge.Voua nu vi se pare cam ciudata chestia asta?
Cam asta a fost articolul din aceasta….dimineata , la care ma gandeam sa il scriu , astept comentari.Noapte buna…sau, buna dimineata?..ia-o cum vrei.
joi, 11 februarie 2010
INSANE VIEW
Episode one (pilot)
Deci sa incep ca oricare personaj ce se prezinta…sunt Denis , sau Insane child , what could I say , I enjoy the insanity….traiesc intr-un orasel mic in care apar acelasi plangeri ca in oricare alt oras (comportament penibil din cauza locuitorilor , cum zicea vorba aia “frumoasa tara,pacat ca e locuita”) dar frumos in felul sau , sa fim seriosi oricat ne-am plange despre un oras in care locuim , trebe sa existe macar un lucru , oricat de marunt care sa iti placa.
Deci dupa cum ziceam is din Dej , judetul Cluj….tara,cred ca o stiti:-??...nop:-?...
Avand aceasta scurta introducere despre , mine , voi vorbi despre ceea ce voi scrie pe acest blog in continuare.
Am decis sa scriu punctele mele de vedere asupra societii in care traiesc , pe baza unor fapte si intamplari peste care voi da.O sa astept pareri si comentarii despre.:)
Mie lene sa scriu de azi vreun articol despre ceva , ca is cam tired acum cand m-a lovit the divine inspiration sa scriu.lazy me.
Ce mai vreau sa zic e ca nu astept comentarii despre modul in care scriu , cuvintele care le folosesc , astept mai mult puncte de vedere despre ceea ce am scris.Hey , macar asa se mai intelege ce scriu , si nu scriu in “limbaj messenger” cu prescurtarile alea si folosirea emoticoanelor vietii in loc de cuvinte , whateva….fiecare cu ale sale.
Si , incepand cu acest “proiect” numit “INSANE VIEW” , am incetat sa scriu “povestiri” cum sunt scrierile mele mai vechi , o sa continui sa mai scriu , dar o sa le pastrez mai mult pentru mine , ca amintire ,mm..buna idee :-?..sa le scriu ca un fel de jurnal.:)
Sper ca “povestirile” postate aici v-au placut si poate v-au ajutat sa va mai relxati sau ridicat moralul sau altceva.
Cam asta a fost ceea ce vroiam sa scriu pentru primu articol , deci va las.Noapte buna.
Deci sa incep ca oricare personaj ce se prezinta…sunt Denis , sau Insane child , what could I say , I enjoy the insanity….traiesc intr-un orasel mic in care apar acelasi plangeri ca in oricare alt oras (comportament penibil din cauza locuitorilor , cum zicea vorba aia “frumoasa tara,pacat ca e locuita”) dar frumos in felul sau , sa fim seriosi oricat ne-am plange despre un oras in care locuim , trebe sa existe macar un lucru , oricat de marunt care sa iti placa.
Deci dupa cum ziceam is din Dej , judetul Cluj….tara,cred ca o stiti:-??...nop:-?...
Avand aceasta scurta introducere despre , mine , voi vorbi despre ceea ce voi scrie pe acest blog in continuare.
Am decis sa scriu punctele mele de vedere asupra societii in care traiesc , pe baza unor fapte si intamplari peste care voi da.O sa astept pareri si comentarii despre.:)
Mie lene sa scriu de azi vreun articol despre ceva , ca is cam tired acum cand m-a lovit the divine inspiration sa scriu.lazy me.
Ce mai vreau sa zic e ca nu astept comentarii despre modul in care scriu , cuvintele care le folosesc , astept mai mult puncte de vedere despre ceea ce am scris.Hey , macar asa se mai intelege ce scriu , si nu scriu in “limbaj messenger” cu prescurtarile alea si folosirea emoticoanelor vietii in loc de cuvinte , whateva….fiecare cu ale sale.
Si , incepand cu acest “proiect” numit “INSANE VIEW” , am incetat sa scriu “povestiri” cum sunt scrierile mele mai vechi , o sa continui sa mai scriu , dar o sa le pastrez mai mult pentru mine , ca amintire ,mm..buna idee :-?..sa le scriu ca un fel de jurnal.:)
Sper ca “povestirile” postate aici v-au placut si poate v-au ajutat sa va mai relxati sau ridicat moralul sau altceva.
Cam asta a fost ceea ce vroiam sa scriu pentru primu articol , deci va las.Noapte buna.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Changing your eyes with hers.Nothing.
O seara ca oricare alta se desfasura , putin imi pasa de ce ma incojura….aceasta seara urma sa fie una in care totul sa fie cat mai placut , cat mai enjoyable….
Dupa ce timpul trecuse ,iar solutia “eliberatoarea de alter ego”,acea parte din noi mai libertina , care se misca dupa ritmurile fericirii e mai mereu inchisa…acea solutie isi arata efectul , a eliberat acel ego….adevaratul sine al unei persoane.
Simtind ritmul , simtind bucuria , fluxul de fericire m-a cuprins ducandu-ma intr-un alt eu , in alter egoul meu.
Eliberandu-se , acesta a preluat controlul , grija , frica , stresul disparuse pe moment….dar vazand ochii albastrii , ceva s-a schimbat , starea de fericire s-a schimbat.
In interior eram macinat de ganduri , dar in exteriori , in viziunea lumii , eu paream fericit.Acele ganduri de mult uita-te s-au schimbat , de la dorinta reintalnirii , s-a ajuns la dorinta unui nou inceput , ESUAT!.
Ochii aceia albastrii ce m-a bantuiau isi schimbau culoarea , intr-o culoare mai inchisa….caprui…
Oare de ce?...
Poate ca a mea dorinta si-a schimbat cursul , din dorinta revenirii in trecut , dorinta retrairii acelor momente si sacrificul (care as vrea sa il fac eu de data asta)…..s-a ajuns la dorinta retrairii acelor sentimente intr-un plan nou , unul al carei sperante parea ca mi-ar zambi , dar NU.
Toate acele vorbe au devenit doar…poate minciuni , poate dorinte trecatoare , care in prezent s-au aratat ca fiind nimicuri (uitate).
Nu stiu ce sa mai cred , cred ceea ce vad , dar si aia se pare ca e acoperita de o iluzie a sperantei , care in momentul decisiv e mereu distrusa de vocea dura si asurzitoare a partii mele realistice , rece si cruda.
Acum tot ceea ce pot sa fac e sa uit acei ochi , sa ii las IARASI acoperiti de nisipul din clepsidra vietii , numit UITARE.
Nu vreau sa mai sper , nu vreau sa mai visez , vreau superfialicitate in iubire , vreau trecere indiferenta prin sentimente , ma vreau pe vechiu eu , nepasator….caring about NOTHING.
Why had I make that mistake? Why had I’ve wanted her ?..why was the hope so enormous , why do I cared..I don’t know , but one thins I know for sure…..HOPE IS NOTHING..hope is just a temporally ilusion.
Dupa ce timpul trecuse ,iar solutia “eliberatoarea de alter ego”,acea parte din noi mai libertina , care se misca dupa ritmurile fericirii e mai mereu inchisa…acea solutie isi arata efectul , a eliberat acel ego….adevaratul sine al unei persoane.
Simtind ritmul , simtind bucuria , fluxul de fericire m-a cuprins ducandu-ma intr-un alt eu , in alter egoul meu.
Eliberandu-se , acesta a preluat controlul , grija , frica , stresul disparuse pe moment….dar vazand ochii albastrii , ceva s-a schimbat , starea de fericire s-a schimbat.
In interior eram macinat de ganduri , dar in exteriori , in viziunea lumii , eu paream fericit.Acele ganduri de mult uita-te s-au schimbat , de la dorinta reintalnirii , s-a ajuns la dorinta unui nou inceput , ESUAT!.
Ochii aceia albastrii ce m-a bantuiau isi schimbau culoarea , intr-o culoare mai inchisa….caprui…
Oare de ce?...
Poate ca a mea dorinta si-a schimbat cursul , din dorinta revenirii in trecut , dorinta retrairii acelor momente si sacrificul (care as vrea sa il fac eu de data asta)…..s-a ajuns la dorinta retrairii acelor sentimente intr-un plan nou , unul al carei sperante parea ca mi-ar zambi , dar NU.
Toate acele vorbe au devenit doar…poate minciuni , poate dorinte trecatoare , care in prezent s-au aratat ca fiind nimicuri (uitate).
Nu stiu ce sa mai cred , cred ceea ce vad , dar si aia se pare ca e acoperita de o iluzie a sperantei , care in momentul decisiv e mereu distrusa de vocea dura si asurzitoare a partii mele realistice , rece si cruda.
Acum tot ceea ce pot sa fac e sa uit acei ochi , sa ii las IARASI acoperiti de nisipul din clepsidra vietii , numit UITARE.
Nu vreau sa mai sper , nu vreau sa mai visez , vreau superfialicitate in iubire , vreau trecere indiferenta prin sentimente , ma vreau pe vechiu eu , nepasator….caring about NOTHING.
Why had I make that mistake? Why had I’ve wanted her ?..why was the hope so enormous , why do I cared..I don’t know , but one thins I know for sure…..HOPE IS NOTHING..hope is just a temporally ilusion.
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Your eyes into hers..
Sentimentul de mahmureala aparitia isi facea , bautura se terminase.Nu puteam continua starea de eliberare de realitate.Acum totul parea vag , confuz , indecis , deci la realitate m-am trezit.
Dar , in timpul eliberarii eului ascuns , in timpul constiinteti inchise , viata parea fara de griji , nici un sentiment rece din realitate nu ma bantuia…Pana cand , o pereche de ochi imi amintise.Acei ochi , care pana acum , mi-au lipsit se pare ca soarta mi a aratat,dar cu un pret,pretul suferintei.
In timpul eurofiei , in interior , auzeam cum inima imi batea , “se gandea” la ceva , sau poate cineva , ochii cuiva sentimetul mai puternic il facea.
Dar ce m-a putut aduce aici….sentimentul complesitor de singuratate , sau doar o amintire care o doream retraita.Dar poate era un nou inceput , ascuns in spatele albastrilor ochi.
Ce am privit,ce am vazut?...fericire,entuziasm,dorinta….cu o nesiguranta ascunsa in spatele unei dorinte.
Stand, gandindu-ma la alte trairi , alte experiente…..incercand sa scap de ale mele , eram tras inapoi tot mai puternic de propriile trairi .Refuzand sa le ascult cererea , razbunarea s-a pregatit pentru a fi trimisa.Un sentiment de tristete si de dor , dar de ce,nu pot sa imi dau seama.Dar, retraind amintirile , inima continua sa bata tot mai puternic , loviturile sale simtindu-le ca niste lovituri tot mai puternice impotriva sa….poate era dezamagirea ce batea la usa. Dar cu toate ca le simteam , atingandu-mi pieptul , bataile inimii nu le simteam , simtul tactical ma trada….ajutand gandurile sa ajunga sa ma conduca.
Asteptand sa treaca , ele deveneau tot mai puternice, lasand mintea intr-o stare meditativa , corpul nemiscandu-se deloc, oare mai respiram?
Rasetele m-au trezit la realitate .Eu ma vedeam ca un drum,iar lumea din jur, o vedeam ca iarba de la marginea drumului,simteam cum trec pe “langa” ei , dar tot “langa” ei ajugeam….despartit de realitate, sau disparut de printer ei ma simteam.Le simteam gandurile,privirile,actiunile ,imi doream sa ma intorc inapoi, dar drumul continua……intorcandu-ma inapoi unde eram.
Inapoi la realitate ,imi iau vechiul rol de personaj figurant, din viata celor in care apar.Normalitatatea ma cuprinde, dar inima continua sa bata.
Gandurile de nesiguranta doreau sa o linisteasca, dar ea continua sa bata provocand durere.Ii amintise ca avuse dreptate candva , dar inima nu accepta nimic in afara de risc.
Priveam luna , un vechi chip imi era aratat , dar schimbandu-se, prindea un alt contur, alte color , doar culoarea ochilor si a buzelor ramaneau la fel. Rosul arzator al lunii crestea , la fel ca si bataile inimii, pe masura ce suferinta crestea , durerea lua acelasi cale.
Un vechi drum ma astepta , dar schimbarea se simtea in aer , ceva imi era soptit , sau poate doar aluziile creau speranta , si indecizii.
Semne ale schimbarii , semene cotidiene, care nu le ia nimeni in seama, pot sa prezinte ceva , sau sunt doar niste sperante, create de o minte confuza , pierduta , ce vroia sa isi creeze un drum?....sau poate , cu mare nesiguranta si o speranta oarba , era soarta ce vroia sa iti arate un zambet.Dar, cu totii stim ca un zambet de la soarta te va costa o mie de lacrimi…..soarta e o tarfa, sau poate , noi suntem prea prosti pentru a decide.
Dar , in timpul eliberarii eului ascuns , in timpul constiinteti inchise , viata parea fara de griji , nici un sentiment rece din realitate nu ma bantuia…Pana cand , o pereche de ochi imi amintise.Acei ochi , care pana acum , mi-au lipsit se pare ca soarta mi a aratat,dar cu un pret,pretul suferintei.
In timpul eurofiei , in interior , auzeam cum inima imi batea , “se gandea” la ceva , sau poate cineva , ochii cuiva sentimetul mai puternic il facea.
Dar ce m-a putut aduce aici….sentimentul complesitor de singuratate , sau doar o amintire care o doream retraita.Dar poate era un nou inceput , ascuns in spatele albastrilor ochi.
Ce am privit,ce am vazut?...fericire,entuziasm,dorinta….cu o nesiguranta ascunsa in spatele unei dorinte.
Stand, gandindu-ma la alte trairi , alte experiente…..incercand sa scap de ale mele , eram tras inapoi tot mai puternic de propriile trairi .Refuzand sa le ascult cererea , razbunarea s-a pregatit pentru a fi trimisa.Un sentiment de tristete si de dor , dar de ce,nu pot sa imi dau seama.Dar, retraind amintirile , inima continua sa bata tot mai puternic , loviturile sale simtindu-le ca niste lovituri tot mai puternice impotriva sa….poate era dezamagirea ce batea la usa. Dar cu toate ca le simteam , atingandu-mi pieptul , bataile inimii nu le simteam , simtul tactical ma trada….ajutand gandurile sa ajunga sa ma conduca.
Asteptand sa treaca , ele deveneau tot mai puternice, lasand mintea intr-o stare meditativa , corpul nemiscandu-se deloc, oare mai respiram?
Rasetele m-au trezit la realitate .Eu ma vedeam ca un drum,iar lumea din jur, o vedeam ca iarba de la marginea drumului,simteam cum trec pe “langa” ei , dar tot “langa” ei ajugeam….despartit de realitate, sau disparut de printer ei ma simteam.Le simteam gandurile,privirile,actiunile ,imi doream sa ma intorc inapoi, dar drumul continua……intorcandu-ma inapoi unde eram.
Inapoi la realitate ,imi iau vechiul rol de personaj figurant, din viata celor in care apar.Normalitatatea ma cuprinde, dar inima continua sa bata.
Gandurile de nesiguranta doreau sa o linisteasca, dar ea continua sa bata provocand durere.Ii amintise ca avuse dreptate candva , dar inima nu accepta nimic in afara de risc.
Priveam luna , un vechi chip imi era aratat , dar schimbandu-se, prindea un alt contur, alte color , doar culoarea ochilor si a buzelor ramaneau la fel. Rosul arzator al lunii crestea , la fel ca si bataile inimii, pe masura ce suferinta crestea , durerea lua acelasi cale.
Un vechi drum ma astepta , dar schimbarea se simtea in aer , ceva imi era soptit , sau poate doar aluziile creau speranta , si indecizii.
Semne ale schimbarii , semene cotidiene, care nu le ia nimeni in seama, pot sa prezinte ceva , sau sunt doar niste sperante, create de o minte confuza , pierduta , ce vroia sa isi creeze un drum?....sau poate , cu mare nesiguranta si o speranta oarba , era soarta ce vroia sa iti arate un zambet.Dar, cu totii stim ca un zambet de la soarta te va costa o mie de lacrimi…..soarta e o tarfa, sau poate , noi suntem prea prosti pentru a decide.
Silence speaks
Everything started in a harbour tavern .
A dead man …..while sailing the endless ocean…has fought for his will has seens his death in his own boat …his own boat that sailed thourght his dreams.
But while his last hopes tried to fight for the surving of his dreams , all the boat crushed upon him….with what price?....
Blood on his hope’s face ,while death takes it’s offering , the realistic face of him , the cold and whitout dreams of him shoots him......and smile upon the death of…HOPE.
A dead man …..while sailing the endless ocean…has fought for his will has seens his death in his own boat …his own boat that sailed thourght his dreams.
But while his last hopes tried to fight for the surving of his dreams , all the boat crushed upon him….with what price?....
Blood on his hope’s face ,while death takes it’s offering , the realistic face of him , the cold and whitout dreams of him shoots him......and smile upon the death of…HOPE.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)