Changing your eyes with hers.Nothing.

O seara ca oricare alta se desfasura , putin imi pasa de ce ma incojura….aceasta seara urma sa fie una in care totul sa fie cat mai placut , cat mai enjoyable….
Dupa ce timpul trecuse ,iar solutia “eliberatoarea de alter ego”,acea parte din noi mai libertina , care se misca dupa ritmurile fericirii e mai mereu inchisa…acea solutie isi arata efectul , a eliberat acel ego….adevaratul sine al unei persoane.
Simtind ritmul , simtind bucuria , fluxul de fericire m-a cuprins ducandu-ma intr-un alt eu , in alter egoul meu.
Eliberandu-se , acesta a preluat controlul , grija , frica , stresul disparuse pe moment….dar vazand ochii albastrii , ceva s-a schimbat , starea de fericire s-a schimbat.
In interior eram macinat de ganduri , dar in exteriori , in viziunea lumii , eu paream fericit.Acele ganduri de mult uita-te s-au schimbat , de la dorinta reintalnirii , s-a ajuns la dorinta unui nou inceput , ESUAT!.
Ochii aceia albastrii ce m-a bantuiau isi schimbau culoarea , intr-o culoare mai inchisa….caprui…
Oare de ce?...
Poate ca a mea dorinta si-a schimbat cursul , din dorinta revenirii in trecut , dorinta retrairii acelor momente si sacrificul (care as vrea sa il fac eu de data asta)…..s-a ajuns la dorinta retrairii acelor sentimente intr-un plan nou , unul al carei sperante parea ca mi-ar zambi , dar NU.
Toate acele vorbe au devenit doar…poate minciuni , poate dorinte trecatoare , care in prezent s-au aratat ca fiind nimicuri (uitate).
Nu stiu ce sa mai cred , cred ceea ce vad , dar si aia se pare ca e acoperita de o iluzie a sperantei , care in momentul decisiv e mereu distrusa de vocea dura si asurzitoare a partii mele realistice , rece si cruda.
Acum tot ceea ce pot sa fac e sa uit acei ochi , sa ii las IARASI acoperiti de nisipul din clepsidra vietii , numit UITARE.
Nu vreau sa mai sper , nu vreau sa mai visez , vreau superfialicitate in iubire , vreau trecere indiferenta prin sentimente , ma vreau pe vechiu eu , nepasator….caring about NOTHING.
Why had I make that mistake? Why had I’ve wanted her ?..why was the hope so enormous , why do I cared..I don’t know , but one thins I know for sure…..HOPE IS NOTHING..hope is just a temporally ilusion.

Your eyes into hers..

Sentimentul de mahmureala aparitia isi facea , bautura se terminase.Nu puteam continua starea de eliberare de realitate.Acum totul parea vag , confuz , indecis , deci la realitate m-am trezit.
Dar , in timpul eliberarii eului ascuns , in timpul constiinteti inchise , viata parea fara de griji , nici un sentiment rece din realitate nu ma bantuia…Pana cand , o pereche de ochi imi amintise.Acei ochi , care pana acum , mi-au lipsit se pare ca soarta mi a aratat,dar cu un pret,pretul suferintei.
In timpul eurofiei , in interior , auzeam cum inima imi batea , “se gandea” la ceva , sau poate cineva , ochii cuiva sentimetul mai puternic il facea.
Dar ce m-a putut aduce aici….sentimentul complesitor de singuratate , sau doar o amintire care o doream retraita.Dar poate era un nou inceput , ascuns in spatele albastrilor ochi.
Ce am privit,ce am vazut?...fericire,entuziasm,dorinta….cu o nesiguranta ascunsa in spatele unei dorinte.
Stand, gandindu-ma la alte trairi , alte experiente…..incercand sa scap de ale mele , eram tras inapoi tot mai puternic de propriile trairi .Refuzand sa le ascult cererea , razbunarea s-a pregatit pentru a fi trimisa.Un sentiment de tristete si de dor , dar de ce,nu pot sa imi dau seama.Dar, retraind amintirile , inima continua sa bata tot mai puternic , loviturile sale simtindu-le ca niste lovituri tot mai puternice impotriva sa….poate era dezamagirea ce batea la usa. Dar cu toate ca le simteam , atingandu-mi pieptul , bataile inimii nu le simteam , simtul tactical ma trada….ajutand gandurile sa ajunga sa ma conduca.
Asteptand sa treaca , ele deveneau tot mai puternice, lasand mintea intr-o stare meditativa , corpul nemiscandu-se deloc, oare mai respiram?
Rasetele m-au trezit la realitate .Eu ma vedeam ca un drum,iar lumea din jur, o vedeam ca iarba de la marginea drumului,simteam cum trec pe “langa” ei , dar tot “langa” ei ajugeam….despartit de realitate, sau disparut de printer ei ma simteam.Le simteam gandurile,privirile,actiunile ,imi doream sa ma intorc inapoi, dar drumul continua……intorcandu-ma inapoi unde eram.
Inapoi la realitate ,imi iau vechiul rol de personaj figurant, din viata celor in care apar.Normalitatatea ma cuprinde, dar inima continua sa bata.
Gandurile de nesiguranta doreau sa o linisteasca, dar ea continua sa bata provocand durere.Ii amintise ca avuse dreptate candva , dar inima nu accepta nimic in afara de risc.
Priveam luna , un vechi chip imi era aratat , dar schimbandu-se, prindea un alt contur, alte color , doar culoarea ochilor si a buzelor ramaneau la fel. Rosul arzator al lunii crestea , la fel ca si bataile inimii, pe masura ce suferinta crestea , durerea lua acelasi cale.
Un vechi drum ma astepta , dar schimbarea se simtea in aer , ceva imi era soptit , sau poate doar aluziile creau speranta , si indecizii.
Semne ale schimbarii , semene cotidiene, care nu le ia nimeni in seama, pot sa prezinte ceva , sau sunt doar niste sperante, create de o minte confuza , pierduta , ce vroia sa isi creeze un drum?....sau poate , cu mare nesiguranta si o speranta oarba , era soarta ce vroia sa iti arate un zambet.Dar, cu totii stim ca un zambet de la soarta te va costa o mie de lacrimi…..soarta e o tarfa, sau poate , noi suntem prea prosti pentru a decide.

Silence speaks

Everything started in a harbour tavern .
A dead man …..while sailing the endless ocean…has fought for his will has seens his death in his own boat …his own boat that sailed thourght his dreams.
But while his last hopes tried to fight for the surving of his dreams , all the boat crushed upon him….with what price?....
Blood on his hope’s face ,while death takes it’s offering , the realistic face of him , the cold and whitout dreams of him shoots him......and smile upon the death of…HOPE.

Throught the sleepless nights..remembering

Maybe..just maybe…this long night , this unknown night has remembaer me of something , of something I really want to blog…here
This night while partying , while feeling good , while forgetting about all the things I want to forget , I’ve remembered you .
Why?...the reason I don’t know but , I want this to not affect my future …my life…I tried to forget but..I don’t know , maybe you’re my dream come true , long as I live I’ll remember you…
Now the road if so long , but the entertain of it seems endless , or it will end when when the frustration of past will affect me…creating a new feeling , full of dead memories.
While my road continues , while my happy mood continues……a song came to my ears…a song of OUR , that has been , now it’s just a…..NOTHING.
I don’t know why it continued playing on and on…I really don’t know….
I tried to tell myself that it’s worthless to hope or dream , cause YOUR dream of love has came true….but my fucked up hope told me something else , something I don’t wanna remember , but maybe I just wanna feel….damned feelings .
But as the road continued that song came to my ears , that song , but as I walked along , I looked before and an endless light road went into the road I’ve walked to , and when the song said….”I remember you”…a car passed near me and went on its own road , maybe it’s a sign that you’ve passed away(from me) and not even stoped , just went into your own road , you road of life……
Why do I always remember you , you’re sacrifice to come here , you’re road to me , just to find me…..and I?...what I’ve done?..nothing….I should have come with you , but….I’m weak…too weak to come with you in that road…..all I want now is to hate myself fot that mistake….but….whit what point?.....maybe you’ll answer me one day….or as the life is the PURE irony…..you’ll never answer me…
Anyway….I’ve wanted just to say….I’ve remebered you……I have always remembered you….but why?...I don’t know….
The time has passed , everyone has changes….everything has changes….but the memory of you….has remaind the same.
We've had our share of hard times
But that's the price we paid
And through it all we kept the promise that we made
I swear you'll never be lonely

And another thought of mine….has been said by these versers
Woke up to the sound of pouring rain,
Washed away a dream of you.
But nothing else could ever take you away,
'Cause you'll always be my dream come true,
Oh my darling, I love you !!!!
One fucking end….BYE….or…..i don’t know….I’ll let you decide……..
Listen to forgotten hopes.

Am doar 18 ani

Am doar 18 ani.De azi inainte (cum zice vorba) e legal tot ce am facut pana acum.Un gand ma tot batea la cap in legatura cu data asta , faptu ca n-o sa mai fie la fel de amuzante momentele de betie.Ehh , s-a dus farmecu pt ca acum e legal , dar m-am gandit...chiar daca in momentul prezent , anumite lucruri din viata nu sunt atat de roz ,si devin poate triste , indiferent ca ai peste sau sub 18 ani , indiferent daca esti mos sau un coptil de gradinita...ai PRIETENII , care mereu o sa fie aproape sa te ajute sa treci peste anumite momente in care simti ca viata nu mai e asa frumoasa.THANKS TO ALL MY FRIENDS >:D<>:D<>:D< ^-^...love ya guys>:D<..
Iar cu aceasta ocazie , am pus aici sa admirati o piesa care pur si simplu o ador , de la Skid Row (in perioada in care il aveau ca solist pe Sebastian Bach)

My last day as child (legally)

Visul meu , dulcele meu vis , vroiam sa il “traiesc” pana sa ma trezesc , dar , as usual , ceva trebuia sa intervina , telefonu.Cu jumate de ochi deschis ma intind dupa el sa vad ce vrea telefonu care striga dupa mine cu piesa Vodka de la Korpiklaani.Am primit un mesaj , o invitatie la onomastica unui prieten , Tudor (happy 14^th b-day dude ).I-am trimis inapoi mesaj ca o sa merg , apoi is sunat iar de el , clar….mi s-a dus somnu.

M-am ridicat din pat si m-am dus sa-mi  pornesc pc-ul sa aud metalu de dimineata , my good morning coffee.

            Dupa ce m-am mai trezit mi-am inceput ritualul de dimineata , apoi mi-am facut un ceai ( ma simteam semi-mahmur dupa seara trecuta) sa imi mai revin.Meditand mi-am dat seama , hey , asta e ultima mea zi ca si minor , oare ce traznai sa fac , ca un fel de good-bye.

            Gandindu-ma mi-am zis , mai bine nu-mi fac planuri ca iar ma trezesc ca n-o sa iasa.

            Timpul trecea si pe mess imi tot pierdeam vremea , ca sa incep sa ma pregatesc pt a merge la onomastica lui Tudor.

            Timpul a trecut , asa ca am inceput sa ma pregatesc (moama , lene imi era sa ma duc , mereu patesc asta , inainte sa plec undeva mereu ma loveste o lene) , am luat cadoul pregatit si am pornit spre onomastica.

            Pe drum am dat de un coleg , Ionut , care imi e si prieten bun.Am stat cu el in povesti , razand si amintindu-ne lucruri amuzante.Dupa o vreme a trebuit sa plec sa nu ma astepte ominii prea mult si sa zica ca mor de foame ca eu nu apar. 

            Mergand, admiram zapada care de multa vreme nu a fost asa de mare in oraselul asta , si in timp ce o admiram , unele amintiri ma cam bantuiau , si placute ,dar si triste…ehh..okok…doar placute , screw those sad moments..:-j

            Intrand in pizzerie , i-am auzit pe cei cu care trebuia sa ma intalnesc , ma gandeam..sper ca nu am intarziat prea mult .

            La masa i-am vazut pe cei 5 vorbind (Tudor,Danut,Jony,Bia si Mitza) , am mers la Tudor sa ii zic “La multi ani” si sa ii dau cadoul.Cand sa ii salut , Jony mi-a cam stricat speranta ca n-o sa imi reproseze cineva intarzierea , sa trezit rapid si o zis ca moare de foame , si din cauza mea nu poate manca(ar trebui sa puna si astia de aici ceva saratele pe masa)…asezandu-ma la masa , chelnerita repede hop pe noi ce vrem (asteapta femeie ca de abia am ajuns , stai sa trag o suflare,geez) si am rugat-o sa vina mai incolo(paa),si a venit mai incolo cand ne-am hotarat cu totii ce mancam si apoi dulcea si lunga asteptare.

            Cred ca chelnerita avea ceva cu mine,sau cel putin sticla de suc,adica , what the F,am luat sucu si cand am pus paiu in el , a erupt mai ceva ca un vulcan, noroc ca lam pus rapid sub masa sa nu ude masa , dar a palit scaunu lui Danut (sticla evil nu avea doar o tinta,,,,) ….ma rog

            La masa , ca de obicei , am inceput sa vorbim de subiecte tot mai crazy si funny care starneau rasul , si a unor bancuri cu supariciul de Geoana(nai iesit fraiere presedinte!! ,asta e , maybe next time..NOT! ).Si mai radeam de cei 2…aa…porumbei (ciocan)..hammer-pigeons…care azi implineau un an de relatie , weepy…dar tot se comportau ca 2 copii ,okok , is 2 copii (sorry)..dar ar fi trebuit to I don’t know…GROW UP..:-??.ma rog..e relatia lor , ei sa se bucure de ea, aia conteaza..:)..HAPPY ANIVERSARY HAMMER-PIGEONS.:) ..nu mai zic nimica despre , sa nu se supere nimeni.

                        Si, inca o aniversare…ultima mea zi ca si minor..asta e…

Dupa ce am continuat sa radem bine , si am mancat , am zis sa iesim sa ne mai plimbam. Finally some air. Plimbandu-ne (fara jony ca el a trebuit sa mearga acasa) ne-a venit stralucita idee sa ne bulgarim (yeee , snow fight).

            Deci , sa incepem.

La inceput n-am fost prea activ, am aruncat cativa bulgari , dar Bia era destul de activa (she was the reason we hadn’t a sausage party,) si se bulgarea mai ales cu Tudor , ce sa zic , a cam enervat-o Tudor bulgarind-o , si nu s-a lasat mai prejos.Apoi am inceput si eu sa fiu ceva mai activ si sa bulgaresc lumea.Dupa un timp,Bia a luat “steagul alb” care il tot purta Mita,adica cadourile,a luat si ea unu..dar Mita, tot timpu le-a tinut , omule,aici ai fost mai fricos ca o fata,dar,noh…cum se zice , fiecare cu a lui.

            Continuand noi 3 bulgareala , am inceput sa ne tot impartim in echipe (2 vs 1 , nu era constit , dar era funny).Bulgareala continua pana la un punct in care Tudor (cu o tinta , speciala pt un sagetator) a dat dupa mine dar a palit un batran (fugi , mosu trol te va prinde si te va manca),dar a stat linistit si i-a acceptat scuzele gandindu-se ca si el a fost mic si se bulgarea (thanks nenea ^-^)..so sa continuam

            Bulgareala tot a continuat pana cand cu totii am obosi si ne-am decis sa mergem acasa (in sfarsit, deja mi-au inghetat sosetele si degetele mici de la ambele picioare,ma injurau).

            Bucurandu-ne de aceasta zi, ne-am amintit ceva…a da…MITA NU A FOST DELOC BULGARIT…asa ca ne-am adunat langa el si dai cu zapada….nu a fost prea funny ca statea ca o statuie si astepta zapada sa cada pe el….sec…dar funny ca puteai turna cata zapada puteai ridica de jos pe el.

            Mergand mai departe , m-am gandit sa fac ceva , simplu , care mi s-a parut mai funny , sa merg intr-un magazin mare , sa ma tot plimb aiurea si sa cumpar ceva , mic.Asa ca mi-am indreptat pasii spre Unicarm, pt a face o ultima data(ca minor) chestia asta , si am fost insotit de Bia.Noroc ca a venit ea ca singur chiar ca nu prea avea sens, oricum , eram destul de curios de cum era magazinu asta.Intrand am fost intampinat de o podea pe care alunecam , sexy…bine ca nu am cazut.

            Facand ture pe acolo , am luat 2 pachete de biscuiti (imi era pofta) si am mers in continuare sa vad magazinu , pana cand , ceva mi-a captat atentia , o punga de cereale CINI MINIS.Chestii de astea nu am mai mancat de cand eram o piticanie de om , dar stiam ca imi placea , cu toate ca nu-mi aminteam gustul , dar le vroiam,sa stiu cum is,asa ca le-am luat.

            Iesind din magazin i-am vazut pe cei 3 mergand spre casa , dar..inca aici , oare ce au facut in acest timp de tot acolo au ramas , weird.

            Pe drumul spre casa privind zapada din jur , m-am gandit , nefacandu-mi nici un plan , nimic , lasand viata sa ma ia pe valul sau fara sa imi influentez miscarea pe el , am avut parte de cea mai tare “ultima zi ca minor”…mi-a aratat lucrurile simple care te pot face sa te bucuri de viata ,fara sa iti trebuiasca bani(mi sa zis ca fara bani,nu te poti ditra,dar fiecare cu parerile sale,eu is de alta), si m-ai ales mi-a aratat , ca fara acesti prieteni mai crazy , acestea nu ar fi fost , si de aceea vrea sa le multumesc pt aceasta zi…

THANKS GUYS ^-^

 

Maini reci.Trist.

Dimineata isi luase cursul sau obisnuit.Acelasi loc in care ma trezesc , acelasi “ritual de dimineata” , dar de fiecare data , cu alte ganduri. 

Dupa o scurta perioada de stat in pat si meditate , m-am decis ca ar trebui sa imi ridic corpu din pat , si sa imi incep obisnuitul ritual de dimineata.

Mergand prin casa cu ochii pe jumate deschisi si corpul inca amortit , ma gandeam la un singur lucru….FOOD,oare ce sa imi fac de mancare

Ducandu-ma inapoi in camera , m-am aruncat in pat sa ma mai intend nitel , si ridicandu-ma m-am dus la geam sa ridic jaluzelele…need some natural light

Ridicand jaluzeaua , am vazut spre mirarea mea , ZAPADA.missed ya snow

Era destul de putina zapada , doar in mica gradina de langa geamul meu era zapada , in rest…acelasi imagine tampita si seaca a acestei zone.

Privind zapada , imi aminteam de anii trecuti , anii in care cu totii putem sa zicem ca eram fericiti , anii in care singurele griji erau somnul , mancatul si jucatul.

Imi aminteam de iarna acelei perioade in care pe vremea asta zapada acoperea orasul aproape in intregime , ii schimba fata cea trista si monotona, in una noua si placuta…snow can make the world look more sweet

Imi aminteam de cum ma uitam pe geam in acele zile , cum stateam cu sosetele de lana facute de bunica (mah,alea chiar tineau de cald).Stateam si asteptam sa ies afara sa ma dau cu sania de dealul care era aproape de mine.Si sa stau cu copii din vecinii  pe afara , si sa ne construim cetati de zapada , sa organizam batai cu zapada.era chiar placut.

Si acuma imi amintesc cum pe un vecin l-am inchis intr-un om de zapada , cum si piticania de mine punea zapada peste el , si cautam pietre sa le punem ca si nasturi , un morcov ca sin as si o oala drept palarie.

Saracu statea acolo si ingheta asteptand sa treaca o victima pe langa care s-o sperie….si asteptam si noi sa vina cineva ca sa radem putin.Noi stateam,asteptam , ne imaginam cum ar fi fost scena, pana cand a venit o fata din vecini , care a fost adusa sa vada omul de zapada construit.Cand aceasta sa apropiat de el, si l-a tras de nasul de morcov , omul de zapada incepea sa se miste , sa se darame si din el a iesit o creatura….una cu 2 maini,o gura, nas,ochi,urechi ,,,mm,cred ca era om.

Fata s-a speriat destul de rau , in timp ce noi cu totii radeam in zapada.Iar “omul de zapada” , si-a primit rasplata , o portie buna de ras , dar si un bonus de haine ude si o palma de la fata.Daca s-a intrebat mai tarziu daca a meritat…raspunsul era cu siguranta…It really worth it.

Zapada aceea minunata , gerul acela puternic care ingheta totul in calea sa , hainele ude , corpul care era cu totul amortit ,mai ales mainile , statul langa calorifer pentru a fi mai cald….chiar imi e dor de toate , toate acele lucruri , care acum nu mai suntL.din ce cauza?....oare?..Orgoliul uman, comoditatea umana.Daca la om ii trebe sa se simta cat mai bine , sa traiasca intr-un mediu pe placul sau , nu se gandeste la ce sacrifice , la ce frumuseti sacrifica doar pt ca el sa isi stimuleze orgoliul de “a trai bine”, ca EL sa “traiasca bine” , nu se gandeste distruge “binele” altora…..orgoliu tampit

Uneori ma intreb , cum pot unii sa sacrifice asemenea frumuseti ?e trist.Ma bucur ca am reusit sa  prind acele vremuri in care iarna chiar era iarna, in care zapada era si in aceste zone, nu numai la munte.I want the snow back.

Acum o sa ma pun sa ma uit la niste vechi poze , prin care sa imi amintesc de iarna de candva , caci in realitate , in prezent , iarna nu mai inseamna zapada , inseamna doar noroi.