Silence speaks

Everything started in a harbour tavern .
A dead man …..while sailing the endless ocean…has fought for his will has seens his death in his own boat …his own boat that sailed thourght his dreams.
But while his last hopes tried to fight for the surving of his dreams , all the boat crushed upon him….with what price?....
Blood on his hope’s face ,while death takes it’s offering , the realistic face of him , the cold and whitout dreams of him shoots him......and smile upon the death of…HOPE.

Throught the sleepless nights..remembering

Maybe..just maybe…this long night , this unknown night has remembaer me of something , of something I really want to blog…here
This night while partying , while feeling good , while forgetting about all the things I want to forget , I’ve remembered you .
Why?...the reason I don’t know but , I want this to not affect my future …my life…I tried to forget but..I don’t know , maybe you’re my dream come true , long as I live I’ll remember you…
Now the road if so long , but the entertain of it seems endless , or it will end when when the frustration of past will affect me…creating a new feeling , full of dead memories.
While my road continues , while my happy mood continues……a song came to my ears…a song of OUR , that has been , now it’s just a…..NOTHING.
I don’t know why it continued playing on and on…I really don’t know….
I tried to tell myself that it’s worthless to hope or dream , cause YOUR dream of love has came true….but my fucked up hope told me something else , something I don’t wanna remember , but maybe I just wanna feel….damned feelings .
But as the road continued that song came to my ears , that song , but as I walked along , I looked before and an endless light road went into the road I’ve walked to , and when the song said….”I remember you”…a car passed near me and went on its own road , maybe it’s a sign that you’ve passed away(from me) and not even stoped , just went into your own road , you road of life……
Why do I always remember you , you’re sacrifice to come here , you’re road to me , just to find me…..and I?...what I’ve done?..nothing….I should have come with you , but….I’m weak…too weak to come with you in that road…..all I want now is to hate myself fot that mistake….but….whit what point?.....maybe you’ll answer me one day….or as the life is the PURE irony…..you’ll never answer me…
Anyway….I’ve wanted just to say….I’ve remebered you……I have always remembered you….but why?...I don’t know….
The time has passed , everyone has changes….everything has changes….but the memory of you….has remaind the same.
We've had our share of hard times
But that's the price we paid
And through it all we kept the promise that we made
I swear you'll never be lonely

And another thought of mine….has been said by these versers
Woke up to the sound of pouring rain,
Washed away a dream of you.
But nothing else could ever take you away,
'Cause you'll always be my dream come true,
Oh my darling, I love you !!!!
One fucking end….BYE….or…..i don’t know….I’ll let you decide……..
Listen to forgotten hopes.

Am doar 18 ani

Am doar 18 ani.De azi inainte (cum zice vorba) e legal tot ce am facut pana acum.Un gand ma tot batea la cap in legatura cu data asta , faptu ca n-o sa mai fie la fel de amuzante momentele de betie.Ehh , s-a dus farmecu pt ca acum e legal , dar m-am gandit...chiar daca in momentul prezent , anumite lucruri din viata nu sunt atat de roz ,si devin poate triste , indiferent ca ai peste sau sub 18 ani , indiferent daca esti mos sau un coptil de gradinita...ai PRIETENII , care mereu o sa fie aproape sa te ajute sa treci peste anumite momente in care simti ca viata nu mai e asa frumoasa.THANKS TO ALL MY FRIENDS >:D<>:D<>:D< ^-^...love ya guys>:D<..
Iar cu aceasta ocazie , am pus aici sa admirati o piesa care pur si simplu o ador , de la Skid Row (in perioada in care il aveau ca solist pe Sebastian Bach)

My last day as child (legally)

Visul meu , dulcele meu vis , vroiam sa il “traiesc” pana sa ma trezesc , dar , as usual , ceva trebuia sa intervina , telefonu.Cu jumate de ochi deschis ma intind dupa el sa vad ce vrea telefonu care striga dupa mine cu piesa Vodka de la Korpiklaani.Am primit un mesaj , o invitatie la onomastica unui prieten , Tudor (happy 14^th b-day dude ).I-am trimis inapoi mesaj ca o sa merg , apoi is sunat iar de el , clar….mi s-a dus somnu.

M-am ridicat din pat si m-am dus sa-mi  pornesc pc-ul sa aud metalu de dimineata , my good morning coffee.

            Dupa ce m-am mai trezit mi-am inceput ritualul de dimineata , apoi mi-am facut un ceai ( ma simteam semi-mahmur dupa seara trecuta) sa imi mai revin.Meditand mi-am dat seama , hey , asta e ultima mea zi ca si minor , oare ce traznai sa fac , ca un fel de good-bye.

            Gandindu-ma mi-am zis , mai bine nu-mi fac planuri ca iar ma trezesc ca n-o sa iasa.

            Timpul trecea si pe mess imi tot pierdeam vremea , ca sa incep sa ma pregatesc pt a merge la onomastica lui Tudor.

            Timpul a trecut , asa ca am inceput sa ma pregatesc (moama , lene imi era sa ma duc , mereu patesc asta , inainte sa plec undeva mereu ma loveste o lene) , am luat cadoul pregatit si am pornit spre onomastica.

            Pe drum am dat de un coleg , Ionut , care imi e si prieten bun.Am stat cu el in povesti , razand si amintindu-ne lucruri amuzante.Dupa o vreme a trebuit sa plec sa nu ma astepte ominii prea mult si sa zica ca mor de foame ca eu nu apar. 

            Mergand, admiram zapada care de multa vreme nu a fost asa de mare in oraselul asta , si in timp ce o admiram , unele amintiri ma cam bantuiau , si placute ,dar si triste…ehh..okok…doar placute , screw those sad moments..:-j

            Intrand in pizzerie , i-am auzit pe cei cu care trebuia sa ma intalnesc , ma gandeam..sper ca nu am intarziat prea mult .

            La masa i-am vazut pe cei 5 vorbind (Tudor,Danut,Jony,Bia si Mitza) , am mers la Tudor sa ii zic “La multi ani” si sa ii dau cadoul.Cand sa ii salut , Jony mi-a cam stricat speranta ca n-o sa imi reproseze cineva intarzierea , sa trezit rapid si o zis ca moare de foame , si din cauza mea nu poate manca(ar trebui sa puna si astia de aici ceva saratele pe masa)…asezandu-ma la masa , chelnerita repede hop pe noi ce vrem (asteapta femeie ca de abia am ajuns , stai sa trag o suflare,geez) si am rugat-o sa vina mai incolo(paa),si a venit mai incolo cand ne-am hotarat cu totii ce mancam si apoi dulcea si lunga asteptare.

            Cred ca chelnerita avea ceva cu mine,sau cel putin sticla de suc,adica , what the F,am luat sucu si cand am pus paiu in el , a erupt mai ceva ca un vulcan, noroc ca lam pus rapid sub masa sa nu ude masa , dar a palit scaunu lui Danut (sticla evil nu avea doar o tinta,,,,) ….ma rog

            La masa , ca de obicei , am inceput sa vorbim de subiecte tot mai crazy si funny care starneau rasul , si a unor bancuri cu supariciul de Geoana(nai iesit fraiere presedinte!! ,asta e , maybe next time..NOT! ).Si mai radeam de cei 2…aa…porumbei (ciocan)..hammer-pigeons…care azi implineau un an de relatie , weepy…dar tot se comportau ca 2 copii ,okok , is 2 copii (sorry)..dar ar fi trebuit to I don’t know…GROW UP..:-??.ma rog..e relatia lor , ei sa se bucure de ea, aia conteaza..:)..HAPPY ANIVERSARY HAMMER-PIGEONS.:) ..nu mai zic nimica despre , sa nu se supere nimeni.

                        Si, inca o aniversare…ultima mea zi ca si minor..asta e…

Dupa ce am continuat sa radem bine , si am mancat , am zis sa iesim sa ne mai plimbam. Finally some air. Plimbandu-ne (fara jony ca el a trebuit sa mearga acasa) ne-a venit stralucita idee sa ne bulgarim (yeee , snow fight).

            Deci , sa incepem.

La inceput n-am fost prea activ, am aruncat cativa bulgari , dar Bia era destul de activa (she was the reason we hadn’t a sausage party,) si se bulgarea mai ales cu Tudor , ce sa zic , a cam enervat-o Tudor bulgarind-o , si nu s-a lasat mai prejos.Apoi am inceput si eu sa fiu ceva mai activ si sa bulgaresc lumea.Dupa un timp,Bia a luat “steagul alb” care il tot purta Mita,adica cadourile,a luat si ea unu..dar Mita, tot timpu le-a tinut , omule,aici ai fost mai fricos ca o fata,dar,noh…cum se zice , fiecare cu a lui.

            Continuand noi 3 bulgareala , am inceput sa ne tot impartim in echipe (2 vs 1 , nu era constit , dar era funny).Bulgareala continua pana la un punct in care Tudor (cu o tinta , speciala pt un sagetator) a dat dupa mine dar a palit un batran (fugi , mosu trol te va prinde si te va manca),dar a stat linistit si i-a acceptat scuzele gandindu-se ca si el a fost mic si se bulgarea (thanks nenea ^-^)..so sa continuam

            Bulgareala tot a continuat pana cand cu totii am obosi si ne-am decis sa mergem acasa (in sfarsit, deja mi-au inghetat sosetele si degetele mici de la ambele picioare,ma injurau).

            Bucurandu-ne de aceasta zi, ne-am amintit ceva…a da…MITA NU A FOST DELOC BULGARIT…asa ca ne-am adunat langa el si dai cu zapada….nu a fost prea funny ca statea ca o statuie si astepta zapada sa cada pe el….sec…dar funny ca puteai turna cata zapada puteai ridica de jos pe el.

            Mergand mai departe , m-am gandit sa fac ceva , simplu , care mi s-a parut mai funny , sa merg intr-un magazin mare , sa ma tot plimb aiurea si sa cumpar ceva , mic.Asa ca mi-am indreptat pasii spre Unicarm, pt a face o ultima data(ca minor) chestia asta , si am fost insotit de Bia.Noroc ca a venit ea ca singur chiar ca nu prea avea sens, oricum , eram destul de curios de cum era magazinu asta.Intrand am fost intampinat de o podea pe care alunecam , sexy…bine ca nu am cazut.

            Facand ture pe acolo , am luat 2 pachete de biscuiti (imi era pofta) si am mers in continuare sa vad magazinu , pana cand , ceva mi-a captat atentia , o punga de cereale CINI MINIS.Chestii de astea nu am mai mancat de cand eram o piticanie de om , dar stiam ca imi placea , cu toate ca nu-mi aminteam gustul , dar le vroiam,sa stiu cum is,asa ca le-am luat.

            Iesind din magazin i-am vazut pe cei 3 mergand spre casa , dar..inca aici , oare ce au facut in acest timp de tot acolo au ramas , weird.

            Pe drumul spre casa privind zapada din jur , m-am gandit , nefacandu-mi nici un plan , nimic , lasand viata sa ma ia pe valul sau fara sa imi influentez miscarea pe el , am avut parte de cea mai tare “ultima zi ca minor”…mi-a aratat lucrurile simple care te pot face sa te bucuri de viata ,fara sa iti trebuiasca bani(mi sa zis ca fara bani,nu te poti ditra,dar fiecare cu parerile sale,eu is de alta), si m-ai ales mi-a aratat , ca fara acesti prieteni mai crazy , acestea nu ar fi fost , si de aceea vrea sa le multumesc pt aceasta zi…

THANKS GUYS ^-^

 

Maini reci.Trist.

Dimineata isi luase cursul sau obisnuit.Acelasi loc in care ma trezesc , acelasi “ritual de dimineata” , dar de fiecare data , cu alte ganduri. 

Dupa o scurta perioada de stat in pat si meditate , m-am decis ca ar trebui sa imi ridic corpu din pat , si sa imi incep obisnuitul ritual de dimineata.

Mergand prin casa cu ochii pe jumate deschisi si corpul inca amortit , ma gandeam la un singur lucru….FOOD,oare ce sa imi fac de mancare

Ducandu-ma inapoi in camera , m-am aruncat in pat sa ma mai intend nitel , si ridicandu-ma m-am dus la geam sa ridic jaluzelele…need some natural light

Ridicand jaluzeaua , am vazut spre mirarea mea , ZAPADA.missed ya snow

Era destul de putina zapada , doar in mica gradina de langa geamul meu era zapada , in rest…acelasi imagine tampita si seaca a acestei zone.

Privind zapada , imi aminteam de anii trecuti , anii in care cu totii putem sa zicem ca eram fericiti , anii in care singurele griji erau somnul , mancatul si jucatul.

Imi aminteam de iarna acelei perioade in care pe vremea asta zapada acoperea orasul aproape in intregime , ii schimba fata cea trista si monotona, in una noua si placuta…snow can make the world look more sweet

Imi aminteam de cum ma uitam pe geam in acele zile , cum stateam cu sosetele de lana facute de bunica (mah,alea chiar tineau de cald).Stateam si asteptam sa ies afara sa ma dau cu sania de dealul care era aproape de mine.Si sa stau cu copii din vecinii  pe afara , si sa ne construim cetati de zapada , sa organizam batai cu zapada.era chiar placut.

Si acuma imi amintesc cum pe un vecin l-am inchis intr-un om de zapada , cum si piticania de mine punea zapada peste el , si cautam pietre sa le punem ca si nasturi , un morcov ca sin as si o oala drept palarie.

Saracu statea acolo si ingheta asteptand sa treaca o victima pe langa care s-o sperie….si asteptam si noi sa vina cineva ca sa radem putin.Noi stateam,asteptam , ne imaginam cum ar fi fost scena, pana cand a venit o fata din vecini , care a fost adusa sa vada omul de zapada construit.Cand aceasta sa apropiat de el, si l-a tras de nasul de morcov , omul de zapada incepea sa se miste , sa se darame si din el a iesit o creatura….una cu 2 maini,o gura, nas,ochi,urechi ,,,mm,cred ca era om.

Fata s-a speriat destul de rau , in timp ce noi cu totii radeam in zapada.Iar “omul de zapada” , si-a primit rasplata , o portie buna de ras , dar si un bonus de haine ude si o palma de la fata.Daca s-a intrebat mai tarziu daca a meritat…raspunsul era cu siguranta…It really worth it.

Zapada aceea minunata , gerul acela puternic care ingheta totul in calea sa , hainele ude , corpul care era cu totul amortit ,mai ales mainile , statul langa calorifer pentru a fi mai cald….chiar imi e dor de toate , toate acele lucruri , care acum nu mai suntL.din ce cauza?....oare?..Orgoliul uman, comoditatea umana.Daca la om ii trebe sa se simta cat mai bine , sa traiasca intr-un mediu pe placul sau , nu se gandeste la ce sacrifice , la ce frumuseti sacrifica doar pt ca el sa isi stimuleze orgoliul de “a trai bine”, ca EL sa “traiasca bine” , nu se gandeste distruge “binele” altora…..orgoliu tampit

Uneori ma intreb , cum pot unii sa sacrifice asemenea frumuseti ?e trist.Ma bucur ca am reusit sa  prind acele vremuri in care iarna chiar era iarna, in care zapada era si in aceste zone, nu numai la munte.I want the snow back.

Acum o sa ma pun sa ma uit la niste vechi poze , prin care sa imi amintesc de iarna de candva , caci in realitate , in prezent , iarna nu mai inseamna zapada , inseamna doar noroi.

Ultimul fum , ultimul drum.Un regret

Ultimul fum de tigara a fost tras , iar saluturile de despartire incep.Buzele ating obrazul si mainile incrucisate dau o imbratisare de adio...pana urmatoarea zi.Fumul acopera vederea , dar totusi , poarta spre iesire se vede. Un ultim salut celor din ultimul rand, iar usa se deschise. 
 Frigul da un sarut pe obraz , un sarut precum o mana scheletica care isi infige degetele in obraz. Sus, scarile asteapta sa fie urcate.Pas cu pas , treptele coboara , urcandu-ma spre drum. 
 Drumul ma asteapta, asteapta sa fie calcat de acelasi pasi, pe acelasi carare, spre casa.  
 Sunetul mort al linistii e pretutindeni , lumea concreta, realitatea vizuala , apare in fata mea, dar totusi, toate le simt ca si cum ar fi nimicuri , ca si cum tot ce vad in fata mea ar fi o mare de intuneric...fara sunet, lumea e ca si cum nu ar exista.Eu sunt un nimic in acest intuneric, ma simt ca un punct negru, ca un fir negru de ata, pe acest covor al nulitatii. Luandu-mi castile , si auzindu-se un sunet, lumea isi recapata din nou culoarea , realitatea care o stiam, incepe sa reapara, realitatea aceasta in care traim, incepe sa-si recapete conturul pe care il constientizam. 
 Obisnuit drum , isi incepe acelasi poveste care se repeta in fiecare seara , e ca un deja-vu ce se repeta mereu, si cu care m-am obisnuit,si a devenit un fel de monotonie , dragul meu drum monoton....dar o piesa , imi soptise prin muzicalitatea sa ,sa o iau pe alta carare, pe o carare spre o amintire. 
 Ascultand vocea linistita , incepeam sa cred ca eu ma gandesc la ceea ce zice, nu mai puteam deosebi gandurile mele de ale acelei voci , in timp ce corpul era dirijat de muzica , pasii erau dirijati de ale ritmului batai , iar directia , era controlata de sentimentele revelate de instrumente. 
 Drumul imi era cunoscut , l-am mai traversat de mii de ori , dar ....singura amintire ..singura amintire despre acest drum , era traversarea sa spre acel parfum , acel parfum care dupa tot acest timp inca mi-l amintesc , acel parfum care imi pacalea simturile ca e langa mine , cu toate ca , cu adevarat, frigul nu a lasat urme de parfum....dar totusi....acel parfum il simteam cu fiecare inspiratie. 
 Continuand drumul , 2 semne de circulatie mi-au atras atentia.Cele 2 se aflau la o taietura de drumuri, fiecare pe o parte, dar ele erau intoarse cu spatele spre mine, ca si cum ceva ar vrea sa-mi zica “Care drum il alegi?” 
 Decizia luata , a fost drumul ales de catre unele sunete melancolice si o voce calma,trista ce zicea :” No one really cares where I go/Searching to feel warmth forever more/The wheels of life they turn without me/Now you are gone eternally /. In inauntrul carora se afla o bucurie stearsa de trecerea inevitabila a timpului,si din care a ramas doar o amintire,sau un regret. 
 Scarile palide ma asteptau sa le urc . Cu cat mai multe scari ramaneau in urma, cu atat mai multe sentimente ma loveau in continuu, pana am ajuns in varf, unde o bucurie trecuta, simtita intr-un interval de timp de mai putin de o fractiune de secunda, a fost acoperita de regrete si de o patura de melacolie, de parere de rau, iar timpul zambea ca nu poate fi dat inapoi, zambea ca ma lasat blocat intr-o camera obscura. 
 Ceata provocata de amintiri, a fost ridicata aratandu-mi un drum, un drum parcurs de atatea ori, dar de care imi aminteam doar o singura trecere pe el.Am inceput sa reiau acei pasi trecuti , simtindu-mi palma luata de o mana calda,umana , dar nu vedeam pe nimeni,doar simteam o prezenta , care imi tinea mana pentru indica cararea care sa o iau. 
 Constiinta imi era drogata de vise, de viziuni ,amintiri si sentimente moarte,lasate in urma , pana cand m-am oprit langa un panou cazut la pamant.Acest lucru a schimbat parfumul ce ma conducea, cu mirosul mortii, mirosul viselor moarte,care il simti de fiecare data cand dai gres sau cand un vis de al tau a fost zdruncinat, cand unei dorinte i sa aratat ca nu este loc in realitatea asta.In acel moment acea mana ce imi tinea palma,disparuse....dupa care o privire in partea dreapta, mi-a aratat iarasi 2 semne pe 2 drumuri.Unul spunea “Ia-o pe aici, e sigur ,stii drumul, nu exista nici un risc” , iar celalalt zicea “ Nu o lua pe aici, nu cunosti drumul, decizia ta va fi riscul tau”. 
 Scarile palide m-au oprit, nu m-au lasat sa trec,simtindu-ma alungat de ele ,privirea mi-a coborat spre pamant ca semn de tristete..dar uitandu-ma in jos , s-a aratat o poteca,ascunsa pana acum,dar care o puteam vedea  pentru a putea merge spre cele 2 semne, pentru a decide unde sa merg mai departe. 
 Uitandu-ma la ele , am zambit si am luat drumul cel sigur...dupa care ceata confuza si trista sa ridicat,iar lumea in care eram incepea sa isi capete formele sale concrete, iar figuri umbrite, au inceput sa devina oameni , luminile confuze ce luminau, deveneau masini.....drumul necunoscut, a inceput sa devina vechiul drum de ciment , pe mijlocul caruia umblam vazand aceastea , vazand ca relitatea si-a recapatat conturul rece si rational .
           Am revenit in lumea mea monotona si trecatoare , trebuia sa fi ales celalalt drum

Existenta

Exista Dumnezeu? 


 De cand eram mic , si ma uitam la cer , ma intrebam mereu…oare ce se afla dupa acea patura albastra?...iar sub pamant , poti sapa la infinit si nu descoperi nimic , sau ajungi in China , cum arata in desene. 
 Din desene si carti(de copii) am aflat ca dupa aceasta “patura albastra” se afla Luna , spatial cosmic si multe planete de fel de fel de culori....dar am intrebat-o si pe mama , iar ea mi-a dat un raspuns care ma facut sa-mi imaginez acea lume. Ea mi-a povestit ca sus , dupa nori si acea “patura albastra” se afla Raiul, un loc de unde vegheaza asupra noastra , a oamenilor , Creatorul nostru , Dumnezeu , alaturi de Duhul Sfant si Jesus , alaturi de multi alti sfinti si ingeri. 
 A inceput apoi sa imi povesteasca ca in acel loc , exista numai bine , numai fericire , si imi amintesc si acum prima imagine care mi-am facut-o despre Rai. Un loc care se afla desupra norilor , care apare dupa un moment scurt in care ochii iti sunt orbiti de lumina soarelui , si incet imi apare in fata imaginea Raiului , un colt de lume , cu o padure fara de sfarsit in care gasesti multe fantani , cascade , orice fel de animale , chiar si pradatoare care nu se ataca intre ele , si oameni , cu totii imbracati in haine albe si cu totii tineri si fericiti.....iar apoi a inceput sa imi povesteasca de Iad , acel loc ascuns sub pamant , loc al suferintei . Un loc ca o pestera in care singura lumina , e cea provenita din sufletele celor morti , sau ce a mai ramas din ele...dar si aceea e prea slaba ca sa lumineze acel loc incat sa vezi totul. In acel loc vezi peste tot numai oameni chinuiti de demoni , loc care cand mi l-am imaginat , a inceput sa ma cuprinda o frica de acel loc. 
 Dar dupa un timp , am inceput sa ma mai gandesc , si mi-am pus tot mai des intrebarea ‘’Oare exista cu adevarat Dumnezeu ? ‘’. 
 La inceput , ma mustra constiinta , crezand ca daca ma intreb acest lucru , acel Dumnezeu va afla si ma va pedepsi facandu-mi diverse accidente sau lucruri neplacute , lucruri care pot fi considerate pur ghion , iar de fiecare data cand pateam ceva rau , ma gandeam ca din cauza ca incercam sa gasesc raspunsuri la intrebari considerate blasfemice. 
 Dar , am inceput sa ma gandesc tot mai des la acest lucru si cum sa scap de aceasta « bariera » ce statea intre mine si libertatea de a cauta raspunsuri , si am aflat printre miile de ganduri ce-mi treceau prin cap , de constiinta, ea era acea « bariera ».M-am gandit ca e logic ca aceasta constiinta a mea sa imi zica ca e rau ce fac , deoarece mi-a fost creata o constiinta care sa imi zica , ca nu am voie sa ma indoiesc de acel Creator , ca el poate sa imi ia viata , sa ma transforme in non-existenta , sa ma faca sa devin un vid...sau sa ma trimita in acel loc numit IAD... 
 Dar m-am gandit , ca a fost creat acel liber arbitru , si daca Dumnezeu ma pedepseste doar ca sa fiu cum vrea El , se incalca liberul arbitru , caci in liberul arbitru se zice ca omul alege intre bine si rau , iar cele doua forte nu au voie sa intervina direct asupra omului, iar asa am reusit sa scap de aceasta « bariera »,numita si constiinta , constiinta care imi zice ca daca o sa caut raspunsuri o sa sufar. 
 Apoi nemaiavand acea « bariera » , am inceput sa caut linistit raspunsuri despre adevarul existentei unui Creator.Dar m-am intrebat , daca nu exista , pot oare sa ajung sa nu cred absolut deloc ca nu exista , deoarece in jurul meu , majoritatea oamenilor cred in El , iar eu cum am fost crescut intr-o mentalitate crestina , nu am cum sa ajung la un punct in care sa nu cred ca exista acel Creator , sau sa ajung acolo , dar sa nu imi mai pun deloc intrebari de genu ‘’Oare chiar exista ?...Oare m-am inselat ca nu exista deloc ?...Oare cand o sa ma aflu in patul mortii , oare o sa fiu o leguma dupa ce mor , oare o sa ajung in Iad si la acea suferinta vesnica ?..’’si multe altele. 
 In acest moment , in care am scris aceste randuri , am ajuns la o concluzie sau idee despre existenta unui Creator, si m-am gandit sa o scriu ca sa o impartesc si altora si sa ascult si alte pareri despre. 
 Drumul parcus spre aceasta idee e destul de lung si mult prea mult de povestit , de aia as vrea sa scriu doar acest raspuns,sau idee , care o am acum despre existentialismul Creatorului. 
 Creatorul , cel ce a creat aceasta lume , a fost definit mai intai ca o divinitate , o fiinta superioara omului , care este o forma de existenta spirituala , adica ceva care nu poate fi determinat fizic(povestea aceasta cred ca o stiti cu totii , si nu are rost so zic toata , dar o so zoc doar pe scurt,pentru cateva idei care imi vor trebui).Acesta a creat lumea aceasta in “7 zile” , adica 7 procese creatoare a acestei lumi , si a creat o creatura dupa “chipul si asemanarea sa”..adica omul.Aceasta teorie devine tot mai invechita , si nu iti da un raspuns prea concret despre crearea lumii in care traim , asa ca oamenii de stiinta au creat teoria « Big Bang-ului » , o teorie destul de credibila in care sunt prezentate etapele crearii acestei lumi , dar...nu are un inceput concret , totul incepe cu acea explozie , dar nu exista nimic despre ce sa fi fost...iar teoria Big Bang-ului , nu incepe din momentul exploziei ci incepe de la 10 la puterea -34 secunde după Big Bang. Deci tot nu prea m-am lamurit....asa ca mi-am creat urmatoarea idee. 
 Vidul , in care teoria Big Bang-ului zice ca se extinde Universul , a existat dintotdeauna , dar cum noi traim , cum noi existam si cum mereu trebuie sa existe o forta opusa vidului , dupa cum zice filozofia ca « nu poate exista bine fara rau » , a existat alaturi de vid « materia ». Materia , ce e aceasta materie ?...materia e tot ce se poate simti de noi , iar noi ce suntem?..o bucata de materie , adica o bucata din “materia” care o simtit , deci..noi simtit doar ceea ce e materie , iar ceea ce nu putem simti sau demonstra fizic , spunem ca e antiteza noastra , a materiei , vidul. In alte cuvinte materia e lumea noastra...dar....daca ar exista DOAR vid si materie , noi cum am ajuns in acest stadiu , noi cum am ajuns in prezent....dar ar exista doar vid si materie , de ce exista evolutia , timpul...nu ar trebui sa fie totul static?..sa fie “o bucata” de vid si “o bucata” de materie si ele sa “stea una langa alta”. 
 Poate asa ar fi trebuit sa fie , dar pe langa materie si vid a mai intervenit o forta, care a influentat si modelat materia , si o face sa se exinda in vid , sau in ceva mai vid decat insusi vidul , dar nu poate fi gandit. 
 Crezi acea presupusa “explozie” , sau mai bine zis , inceputul material care il cunoastem , a existat , sau..dupa acea explozie , numarul infinit sau imposibil de ajuns de mintea umana de bucati de materie care s-a imprastiat si a format aceasta lume , de ce lucru au fost “miscate” , sau....daca nu exista nimic care sa le fi “miscat” , nu ar fi trebuit ca acele bucati de materie sa fie statice si sa nu reactioneze intre ele? 
 Teoria evolutionista , care se bazeaza pe “selectia naturala” si pe combinarea genelor si crearea unora noi influentate de mediu. Dar aceasta selectie si combinare a genelor , nu e coordonata de “ceva”?...sau cum se “misca motorul” acestor lucruri? 
 Dupa parerea mea , pe langa vid si materie , mai exista o forta , din care o bucata este numita de oameni ‘ratiune”.Aceasta “ratiune” este ceea ce a controlat modul in care materia s-a desfasurat pentru a crea lumea pana in zilele de azi. Aceasta “ratiune” a coordonat modul in care lumea a evoluat.Poate aceasta “ratiune” este ceea ce a creat vidul si material ( reprezentate si prin lumina si intuneric)…. 
 Deci , exista “ratiunea” care a creat materia si vidul , si care a “ales” sa influenteze materia , dar poate a ales si vidul sa il influenteze , dar asta nu avem cum sa stim caci ne aflat in “materie” si nu puteam “vedea pe cealalta parte” unde se afla vidul. 
 Acea explozie a Big Bang-ului , reprezinta inceputul modelarii materiei de catre acea “ratiune”....dupa care materia s-a imprastiat si a inceput sa parcurga un drum de creare , ca sa se ajunga pana in ziua de azi,pana in secunda in care citesti aceaste randuri si continua sa modeleze si creeze lumea aceasta materiala. 
 Pana aici , se poate zice ca stiinta si religia au explicatia comuna , caci in amandoua este spus acelasi lucru , doar ca fiecare are modul sau de a zice. Doar ca stiinta nu recunoaste aceasta “ratiune” , iar religia o numeste divinitate , Dumnezeu , Creatorul. 
 Iar in aceasta lume , ratiunea , sau o bucata din ea , este comuna unei specii , numita om. 
 Religia spune ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (“ratiunea”). Acest lucru este adevarat pentru ca , omul are “chipul lui Dumnezeu” , adica ratiunea si asemanarea , adica omul are capacitatea de a “crea” si are DOAR o bucata din ratiune. 
 Dar cum numim aceasta “ratiune” care o avem in noi?...majoritatea o numim “suflet” .Si existenta acestui “suflet” este adevarata pentru ca , noi cand luam o decizie , de ce luam acea decizie?..ce ne face capabili sa luam decizii? 
 Stiinta explica acest lucru prin capacitatile sistemului nervos...dar , doar acest sistem ne face sa gandim ?...nu ar trebui ca acest sistem sa fie coordonat de ceva ?.... 
 Raspunsul meu este da , iar acel lucru ce ne coordoneaza e « ratiune » , sufletul nostru , persoana noastra , bucata care o numim « noi » din acel Dumnezeu (ratiune). 
 Iar daca oamenii numesc acea “ratiune” Dumnezeu , asa am sa o numesc si eu , si am sa o incadrez in credinta mea prezentata mai sus.  
 Va multumesc ca ati citit , si sper ca am reusit sa va raspund la niste intrebari legate de crearea acestei lumi si despre existenta unui « Dumnezeu « .